versuri
Din mândre flori de tei să-mi faci cunună,Când vei veni în zori să mă peţeşti,
Iar din argintul razelor de lună
Să-mi țeşi, de vrei, podoabe împărăteşti!
Mantia mea, din stele căzătoare,
Să nu mi-o dai cu împrumut la alta,
Mi-am împletit-o noaptea pe răcoare,
Atunci când am cioplit un vis cu dalta.
Să-mi pregăteşti pantofii de mătase,
Brodându-i cu borangicul dorului,
Și să-i stropeşti cu clipele frumoase,
Să-i descânți cu- apa rece-a izvorului!
Un colier de dalbe lăcrămioare
Să-mi prinzi la gât în pragul înserării,
S-aline sufletul ce încă doare,
Jertfit cândva, pe-altarele visării.
Îmbrățișați vom merge mână-n mână,
Pădurea-i de iubire argintată,
Ea leagăn tainic o să ne rămână,
Şi-atunci, a noastră va fi lumea toată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu