versuri
Când viața-mi se sfârșește și gongu-n minte-mi sunăUmbrela vieții mele se va 'nălța în zbor
Iertarea și păcatul mă vor chema din urmă,
Căci gliei și iubirii eu am rămas dator.
Și smuls din brațul legii, mă voi lega de turmă,
Fiind deopotrivă în viață -călător.
Credeam că firul verde nu e lovit de gurmă
Și că oglinda sfântă se trage din izvor.
Atâția ani și clipe se risipesc în șoapte,
Povestea de iubire devine un ecou...
Iar ochii mei albaștri se sting în miez de noapte,
Sub ochii celor care m-au ajutat din nou.
Mi-e crucea mai ușoară știind că toți zețarii
Pun suflet în iubire la fel și în cuvânt...
Când viața-mi se sfârșește, se vor topi ghețarii
Iar florile iubirii vor cade la pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu