S-au aşeza pe-un colţ de stea
Şi stând aşa îngândurate
Privind în jur la celelalte,
S-au întrebat aşa,într-o doară
Ele când oare or să moară ?
Că îşi doreau aşa de mult
Să nu mai fie pe Pământ
Lacrimi amare şi sărate.
Atunci..stelele celelalte
La fel de trist îngândurate
Uimite de ce au auzit
În plâns atunci au izbucnit.
Şi acum nu mai erau doar două
Pământul era plin de rouă
Din ochii stelelor din cer
Umpluse acuma cu mister
Câmpii şi dealuri,munţi şi văi
De parcă ar fi plâns ochii mei.
Lacrima mea,lacrima ta
S-au ştes atunci cu un colţ de stea
Şi s-au jurat să nu mai cadă
Oamenii să nu le mai vadă
Cum strălucesc şi scot văpăi
În ochii mei şi în ochii tăi
În ochii noştri ai tuturor
Şi amândouă au spus în cor :
Eu am să mor
Eu am să mor...
-----------------------------------------
poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu