mi se împiedică inima în ele. Claustrofobi,
ochii mei caută lumina prin labirintul timpului, încercând
să ajungă la clipa aceea...știi când...
Greu paharul din care beau,
și amar...
Iluzia zâmbetului tău
Încearcă să-mi liniștească tâmplele de zbucium. Mereu
am impresia că mă strigi
de la fereastra universului și plângi...
Ce liniște s-a făcut dintr-o dată
În templul în care stai desenată
Și ce gânduri îmi bântuie noaptea!
Credeam că sunt alegeri, dar a fost doar viața...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu