Vioara îmi plânge gemând
În noaptea senină, curată
Umplându-mi privirea de rouă sărată...
Îmi licăre steaua chemare la vis
Îmi toarnă în suflet dor necuprins,
Și luna-mi lucește blând în fereastră
Împrăștiind in mine fiori de albastră..
Din stele îmi vin și șoapte și visări!
Apar în gând de nicăieri
In nopți cu insomnii zălude
Și cu botez de lacrimi crude!
Doar îmi ridic ochii spre cer
Să îmi ridice vălul de mister
Ce îmi întunecă cărarea
Și îmi bântuie cu ger visarea!
N- ai înțeles că luna îmi e soră?
Că stelele îmi sunt aproape ?
Doar ele îmi sunt muze-n noapte
Și universul ce-mi trimite șoapte!
Vioara ce-mi rostește-n strune
Povești despre iubiri nebune
Ce sparg hotar de veșnicii tăcute
Cu focu-n care ard, nemărginite!
Mi-s pază îngeri ce de veșnicii
M- acoperă cu aripi vii
Zădărnicind orice lovire crudă
Țintită-n suflet să-mi ajungă...
Și-atunci renasc și prind culoare
Îmi țes din gânduri așternut de soare
Mi-e liniște albastră-n noapte
Mi-s dorurile rasfirate-n șoapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu