Stamate Constantin: Îndrăgostit

 (îndrăgostit 1)

Ca și-n zilele senine

Acum din nou sunt fericit!

Zburau petale de roze pale

Iar în jurul tău curgeam spre amurg.

Mângaietor mi-ai zâmbit

Și calm cădeam în nopțile de-argint,

Simțind neliniștea pură

Reînviat fiind de iubirea-ți sfântă.

(Îndrăgostit 2)

Simțind dorul înflăcărat,

Părerile cu lacrimi deșarte

Sorb ispititorul adevăr.

Nici azi nu-mi amintesc,

Că cineva are să m-asculte...

Și-i vesel de pustiu

Când trec din suflet în suflet

Lacom plângând valuri,

Iubind rupte tăceri din șoapte.

(Îndrăgostit 3)

Din ochii tăi

Un sumbru labirint,

Sorb privirea-mi reflectatãă

Rătăcind pe buzele-ți moi.

Și te-aș iubii melancolic

Dându-mi ochii adânci ca marea.

Iar haosul a dispărul, este lumină

Când patima-ți deschizi sfios

Căci tu știi să iubești.