Barbu Iulian: Poezii

 poezii, poezii, poezii, poezii, poezii, poezii  

Noaptea în sat                                                                                                                                     

Noaptea se ascunde
În poemul de oţel

Când într-o lagună de cântec palpită dimineaţa.
Pe deal buciumul
Pătrunde în mur
Luând în năframa doinei
Stropul de sânge
De pe poarta raiului.

Merg pe poteca
Unde cucul are aripile
Colorate cu azur
Auzind cum primăvara
Îşi cheamă copilăria
De sub tei.

Dumnezeu

Dumnezeu stă
În floarea de crin
Deschizând peste Rai
Petalele iubirii.
În miezul luminii
Creşte Dumnezeu
Un strop de mir
Şi Cuvântul Lui
Se aude din fântâna vieţii.
Rugăciunile îmi topesc emoţiile
Precum primăvara
Bobocul de ghiocel
Răsărit în bunătatea Lui.

Poemul durerii

Te desprind din toamnă
Fără să-mi dau seama
Că dorul se pierde în noapte.
Voi sorbi prin vis
Cercul în care noi
Ne-am spălat cu foc.
Din frunza pe care o frământ în palmă
Îţi voi ţese veşmântul nunţii
Recitând cu genunchiul
Pe pieptul unicornului
Adormit la sânul vieţii
Durerea din trupul versului.