poezie
fără nici un chip,
trăim în lumea
cu strigoi și sfere,
nu luăm în seamă
ultimul ,, nimic"
dar ne-amăgim
în gesturi efemere,
Trec măști pe stradă
fără de noroc,
își schimbă viața
tot sperând în van,
o umbră cade-acum
din loc în loc,
era mult mai frumoasă
acum un an...
Trec fețe-acoperite
unde ochii
sunt doar o parte
prinsă-ntr-un mister,
eu desenam
un curcubeu pe cer
și încercam,
cu ochii minții,
să te-apropii...
=======================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu