Mariana Kiss: Nisipul plajelor târzii

Nu știu dacă m-ai iubit vreodatăSau dacă în gândurile tale am fost,
Dar știu că am călătorit pe mări străine,
Oprindu-mă în fiecare port...
Acolo, în depărtări
Ne-am fi putut consuma iubirea
În hoteluri nu prea primitoare,
Dar unde nimeni nu ne-ar fi recunoscut privirea.
Feriți am fi fost de soarele blând
Sau poate de acele furtuni tropicale
Când toți oamenii se ascund...
Nu știu dacă am avut vreodată loc
În inima din pieptul tău...
Privesc himera îndepărtată,
Ce plânge cu păreri de rău.
Poate că trebuia în altă viață
Să ne vedem, să ne cunoaștem...
Poate că ar fi trebuit la asfințitul lumii
Să cerem Demiurgului clemență...
Nu știu unde au zburat acele șoapte,
Ce ne dezmierdau lascive, printre zodiile neștiute,
Printre clipele șarmante, printre lotuși nedeschiși...
S-au ofilit irișii în amiezile toride,
S-a ofilit floricica de
nu-mă-uita.
N-am mai udat-o cu picuri de dragoste,
N-am mai mângâiat-o cu iubirea ta...
Nu știu nici dacă mi-ai simțit vreodată
Ecoul glasului pierdut...
Prin tumultul străzilor de altădată
Te-am căutat dar nu te-am mai găsit...
Nimic nu ai lăsat în urmă
Când ai plecat spre îndepărtatul zenit.
Mi-am strâns lacrimile între niște foi de carte
Alături de gândurile mele toate,
Le voi așterne printre curcubeie
Printre stelele din noapte...
De vei dori să citește acele slove
Pline de durere și extaz închină-te la murmurile nopții
Și roagă-te să ți le arate..
Eu de mult timp voi fi plecată
Spre alte mări, spre alte porturi întunecate...
Doar câteodată îmi voi aminti,
Dar nu voi mai lăsa să cadă
Din ochii mei lacrimi
Peste nisipul plajelor târzii...