Marin Rada: Chemarea

Te iubeam, deși erai
numai în imaginația mea,
inevitabilă
pe câmpia de maci,
ca un joc al sorții
în care îmi pusesem
speranța,

Într-o oglindă îți modelam
mai întâi zâmbetul,
cu tot cu dragostea
din privire,
apoi mă jucam
cu părul tău lung
care îți lovea umerii
alungând așteptarea,
te iubeam, deși rămânea
mereu între noi,
depărtarea,
tu erai în imaginația mea
fără trup,
numai dragoste,
numai lumină,
chemarea!...