Cadar Katalin: Epilogul

... mucegaiul e impregnat
în această liniște asurzitoare,
din care curge un albastru ciudat
și orele încep
să se dilate pe cadranele
înfipte
dinspre roșul răsăritului înspre violetul amurgului,
cărora le datorăm aerul pe care îl respirăm,
chiar și atunci când ne pregătim
pentru epilogul deschis
al unei existențe,
în care
deseori
ne-am vândut și ne-am răscumpărat cu un sărut,
fără să știm
de ce...