poemul acesta poate fi despre orice
despre imanența a două lumini
ce-și unesc undele
și apoi trec mai departe
netulburate
de întrepătrunderea ocazională
doar ochiul străinului
ce ne locuiește în noapte
vede mereu altceva
culori compuse
din iluziile noastre
o moarte ce suferă încontinuu de foame
calul nebunului alergând către Ursa Mare
doar păpădiile sunt perene
de ce sentimentele ar fi altfel ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu