Vasile Culidiuc: Murăturta stă

în borcan și așteaptă sărutul
buzelor tale rujate extraordinar
e puțin acrișoară cât ai ochelarii
fumurii o vezi ascunsă în spatele
mărarului și crezi că sunt alte
realități dintr-o lume topită lent
în borcanul pictat în mintea plină
de timpul sticlos intrat în gură

Pande Ionuț: Butaforie

Valuri, valuri călătoare,
Păsări înspre miază-soare,
Curg în zarea clarobscură,
Unde nopți din zile fură.

Iată, stau în cer grămadă,
Aripi, zbor, apus, butadă,
Treceri peste treceri, anii,
Cer, pământ, bogați, sărmanii.

Fâlfâie văzduhul zborul,
Stele, lună-ntins covorul,
Ochii baladând oftatul,
Gânduri, în răzor, aratul.

Valuri, valuri trecătoare,
Rostul naște, visul moare,
Om bocind în cruci avutul,
Oase mălurind trecutul.

Râu de patimă, șiroaie,
Curcubeu mâncat de ploaie,
Asfințit ascuns de lună,
Vârcolaci ciupiți pe strună.

Iată cum se duc, se duce,
Gândul fulgerul ajunge
Și se arde, se sfărâmă;
Omul[e], o biată râmă!

Valuri, valuri călătoare,
Păsări înspre miază-soare...

Alice Puiu: Inorogi și ghicitori

dăruite ferestrelor șoptite
fracții de veghe într-o vocală de nesomn,
în desperecherea tăcutului sticlos
dau buzna emoții cu guler de păsări,
un jongler decupează
umbre cu peruci și papion
în camera de gardă a istoriei,
cotloane din simetria nopții respiră
elastic suspansul unui acordeon colbuit,
în iedera geometriei fugare
molii conjugă ascuțit rugina din romburi,
pe trecerea de stele tălpile cuvintelor exilate
în vitrina cu întrebări jocul de-a viața oarba,
la ruleta insomniei miza surâde emfatic
când cerșetorul de iluzii destramă ghicitoarea,
printre păianjeni atârnați de lună
rătăcești pe tavane decojite de eșecul somnului,
cineva face inventarul virgulelor
pune ștampile pe tristețea lumii
și pocnind din degetele verii
deschide corăbii și ceruri
pentru o altă renovare
*
pe noptiera orașului
o ceașcă cu inorogi

Petre Stoica: Motivații

De ce mai scriu ?
Pentru că
Sunt dator să vă spun
Cum mă gâdilă în talpă troscotul copilăriei, când eu
Calc de fapt pe asfaltul ăsta nesuferit.
Pentru că
Mi-am propus să vă arăt, tot ce- au acumulat
Pe sub foița de argint, cu mine,
Oglinzile.
Pentru că
Sunt un fel de azil de noapte al cuvintelor
Nevoiașe.
Pentru că
Scrisul îmi îndulcește, cu fiecare semn,
Căderea!

Luminița Giurgiu: Pasărea asta n-are picioare

dacă vrei să-ți plece din mână
nu arunca pasărea-n sus
las-o de bunăvoie
să zboare
după cum vezi pasărea asta
n-are picioare
dacă nu pleacă vâr-o în sân
transplantul de pene se face
încet de la sine
tu doar cântă-i
despre o dragoste mare

Vasile Ionac:***

Bate-n toacă frumusețea verii;
Ne salută teii-n dimineață,
Se crăcesc înspre lumină merii,
Prin grădini sunt roșii de piață.
Se salută din căpestre verii
Când se spală cu rachiu de greață;
Doamnele așteaptă faptul serii
Să le-atragă nevăzuta ață.
Câinii, pe sub streșini, ca șomerii
Ar lătra, dar nimeni nu-i învață;
Frați de-ai lor plecat-au cu oierii
(Și în munte viața este hoață).
Eu nu cred în semnul întrebării;
Pare-mi că trezirea e o țață!

Nota redacției:

 

Nota redacției:

===========================================================================

Rugăm insistent pe toți cei care doriți să vi se publice creațiile literare în revista Extemporal liric să respectați câteva reguli:
* Pentru selecție în vederea publicării în revistă postați textele numai în Extemporsl liric - grup
* Lângă titlu rog să specificați (pentru selecție revistă)
* Nu specificați sub text Drepturi de autor rezervate pentru că acele texte nu vor fi selectate în vederea publicării
* Nu distribuiți textele de pe alte grupuri pentru a nu crea confuzie privind numele autorului
* Folosiți diacriticele și respectați normele gramaticale
Vă mulțumim pentru înțelegere

Teodor Dume, redactor șef

============================================================================

Ina Dumitrescu: Voci îngroșate

Scriu strâmb, mâna îmi tremură, gândul mi-e tulbure și ochii îmi plâng, e vară și totuși e frig și buzele vânăt mă murmură.
Ochii mei privesc neclar către cer, senin înc-o zi cu dor implorând, nedorind ce-i al tău dar nicicând să mă vând... vreau doar glasul meu să mai cânte un ler.
Mâna mea ce cu drag ți-a pictat trăsăturile aspre și-adânci și-ntristate, te mângâie cu țipăt în nopți fără șoapte și se frânge în urlet de voci îngropate.
Gura mea pârguită ce culoarea își vrea, s-a uscat pustiită de lungă tăcere, nici o șoaptă printre buze nu cerne, nici suspin nu mai curge prin ea .
Rătăcesc printre gânduri, avalanșe de nori, ca o carte deschisă, răsfoită de vânt, într-un sens cu gramaj foarte clar definit, doar sperând la o zi fără lacrimi în zori...