Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Camelia Bot prezintă grupul Zbor spre înălțimi

Dragi prieteni,
În ideea de a promova creația literară, în versuri sau în proză, de a marca tabla de valori a iubitorilor de frumos, am creat acest grup.
Pentru ca acesta să iasă în evidență prin artă și calitate , vă lansez invitația de a-i da un plus de valoare prin participarea dumneavoastră aici, cu diverse lucrări care să-l claseze printre cele mai selecte grupuri, ținând cont că este destinat tuturor vârstelor, oferind posibilitatea de afirmare celor care iubesc literatura.
Așadar, împreună să-i dăm forță grupului și să-i fim o bună rampă de lansare!
Vă îmbrățișez, cu mare drag, și vă respect pt tot ceea ce sunteți!
(Camelia Bot) 

Administratori şi moderatori 8

pictogramă ecuson
Administrator

 
pictogramă ecuson
Administrator


pictogramă ecuson
Moderator


pictogramă ecuson
Moderator

pictogramă ecuson
Moderator

Texte premiate:

Locul I -
Nu mă zidi,..
autor: Gh.Ungureanu
Pune Doamne viața să mă prindă
Cu anii mei traiți cândva din plin,
Incătușați în chipul din oglindă,
Umbrit acum de serile ce vin.
Chiar dacă-n colțuri viața i-a ciobit
Lovindu-i cu-ndoieli și ne-mpliniri,
Ii recunosc, căci știu cum i-am trăit
Si cum i-am destrămat prin amintiri.
M-arată azi oglinda mult prea nins
Fără sclipiri în ochii mei căprui,
Cum sufletul din mine s-a desprins
Plecând inspre oglinda nimănui.
Nu mă zidi-ntre cioburi din oglindă
în mine-s încă pajiștile verzi,
Iar mâinile maiștiu ca să cuprindă
Aceste clipe-n care tu mă pierzi.
Redă-mă astăzi celui care-am fost
Doar zâmbet și culoare în oglinda,
Și nu păstra-ntr-o ramă fără rost
Un pelerin ce grijile-și colinda.

Privesc in oglinda
autor: Fanuta
Mă uit in oglindă și gândesc in trecut,
Să-i fiu vieții dătoare, cu-n oarecare tribut?
Mă-ntreb de-am făcut prea mult sau putin,
Pe drumul croit, ce-a ținut de destin !
Văd anii ce s-au dus ca o boare de vânt,
Si-un trup obosit si parul tot mai cărunt,
Se vede apusul si vietii i-as cere ceva..
Copil sa mai fiu si-n loc timpul sa stea.
Să mă joc si să cânt, să mă rog, să primesc,
Să stiu să astept, să regret când gresesc,
Să mă bucur si să inalț zmeii in vânt,
Din toate să-mi fac Rai, aici pe pământ.
Cu iubire să scriu povesti ce-am trăit,
Despre oameni si locuri si-un frumos răsărit,
Si când in oglindă din nou voi privi,
Plăcuța să-mi fie amintirea de-a fi,
Un om printre oameni ca si muritor,
Si vițtii trăite, să nu-i fiu dator!

Locul II -

Ana Văcărașu
Te uiți atent la ea, și-un ochi interior
începe-a răscoli în tine, persistent,
te trage-ades de mânecă, stăruitor,
să nu rămâi la conștiință repetent.
Parcă i-ar crește-oglinzii și un deget,
pe care-l mișcă-n semn de-avertizare,
și-o voce-ți spune să privești în cuget,
să nu te obsedeze doar ridurile tale.
Ce-i în oglindă se schimbă ne-ncetat,
de la un an la altul, de la o zi la alta,
însă tu ești ființa ce nu s-a reflectat,
decât în gândul ce-ai însoțit cu fapta.

Traian Abruda: un afrodisiac


sunt din ce în ce mai greu de ucis
balaurii
se furișează printre picioarele cailor
în câmpie
o echipă antrenată de sfinți pictează biserici
în trist
spre marginea orașului (dincolo de
cărămidărie)
aleargă copiii desculți învățați să culeagă copite
potcovite
cu turte parfumate de iasomie (?!) – un a
frodisiac
pentru multele lighioane-n mișcare ce scot
uneori
flăcări pe ochi pe urechi și pe nări

NR: 13 - 14 (28), ISSN: 2668 - 5620

Revistă de Cultură,Artă și Literatură
Apare la Oradea (bilunar/online)
Biblioteca Națională a României, ISSN.2668 - 5620/ISSN-L 2668 - 5620
Înființată în iulie 2019
* DIRECTOR/FONDATOR:Teodor Dume
Accesați prin Google link/ul. https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
- REDACTOR-ȘEF, Teodor Dume,scriitor,Oradea/Romania
- REDACTOR, MIOARA BĂLUȚĂ,scriitor, Bacău/Romania
- VERONICA LERNER,scriitor/Canada                                   Tuturor colaboratorilor:
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Iulie 2019 fiind luna în care s-a "născut" revista Extemporal liric,împlinind un an în iulie 2020, redacția revistei mulțumește tuturor colaboratorilor pentru încredere, susținere și calitatea textelor apărute în revistă.

Ion Calotă: Trezirea din poezie


.am intrat în stare
de dezizolare
.stau într-un dulap găunos
din care se aude
muzica anilor 80
/prin care mi se
văd radiografiile
.am lăsat vinul dulce
să se înroşească
.am închis cartea
am agitat-o puţin
iar literele şi cuvintele
s-au amestecat între ele
.aşa am creat
acest roman nou
şi-acum mi-e teamă să
mai am un nou contact
ne vom regăsi doar
într-un plan abstract

Carmen Sendroiu: cine...


cine sunt eu
văzduhul sorbind
potopul teilor
alint condimentând delicvent
visuri confidente
umbra unui refren
îngânat în noaptea tăcerii
pasul înainte
în tangoul buzelor smerite
flacără sărutând demiurgic
rațiuni amorțite
începutul unui sfârșit
răzvrătind parâmele iubirii
cine ești tu
lutul ascunzând sterp
infidelitățile gândului
dor impostor
în solfegiul primăverii
azilantul răscolitor
de patimi
un A rătăcind
în alfabetarul
substantivelor proprii
omega sărutând lingav amintiri
eu
tu
două corzi în note diferite

Marin Rada: Un vis...


Iubita mea,
ți-am cumpărat un vis
și două pagini albe
dintr-o carte
și ți le-am pus sub pernă
dinadins
să te visezi mireasă
într-o noapte.
Ți-am cumpărat
iubita mea un vis,
din viitorul unei vieți
mai de departe ...
doar un buchet de crini
azi ți-am trimis
și-un nume simplu
într-o nouă carte.

Cadar Katalin‎ : Ghimpe


M-am născut un ghimpe
în coasta stângă a fericirii,
să simt gustul
durerii absolute
și să respir adânc aerul nopților
târzii,
ce miroase a moarte pură,
din copitele cailor,
ai hoților de vieți,
galopând prin zăpada de stele,
când îngerii
își scutură aripile.
Apoi,
închid porțile cerului,
în timp
ce lumina dospește sub pătura
întunericului…
Schițez un zâmbet larg,
forțat,
să speri izbucnirea plânsului
din ochi,
scufundați în umbra tăcerii,
a singurătății...
(Ghimpe
24.Iulie.2020)

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10