Paulin Octavian Boldiș: Gratiile acestea

  poezie                             

sunt ființe.
colivia mea
e zăbrelită
cu oameni.
eu i-am pus acolo
de teamă
și acum
când vreau să ies,
nu mă mai lasă.
privind afară,
ei îmi relatează
concluziile lor,
explicându-mi
cât mi-e de bine aici
și că n-ar trebui
să mă simt prizonier,
ci unul de-al casei...