Vântul caută opreliști când zăpada îl îmbie,
Lângă-o casă părintească la o poală de câmpie
În odaia ei prea mică, albă dar așa curată
Își duc zilele o bătrână și micuța ei nepoată.
”Nu mai vine a mea bună, mă întreb de ce-ntârzie?
E plecată de cu zori să muncească pe simbrie.
Ora pare întârziată, mi-este foame și chiar frig...
Aș merge-n vecini s-o caut ori pe uliță s-o strig!
Știu că-i dusă să muncească la un om foarte bogat
Care stă mult mai departe-n celălalt capăt de sat.
Chiar de sunt așa de mică, grijă mare știu să-i port
Și vara când stă pe prispă, răsucind fire de tort...
Cu mâinile tremurânde, gândul uită să-și întoarcă,
Îi ridic în grabă fusul, când pe jos prea des îl scapă.
Vine zilnic, încărcată cu hrană și chiar cu lemne
N-adoarme de obosită se frământă-n griji și geme...
Tare mă tem că-ntr-o vreme, buna nu o să mai fie
Simt eu că ne paște moartea; Grivei latră a pustie...
Eu, cui voi rămâne oare, până mare o să cresc,
Ce sfaturi o să ascult? Voi putea să mă-ngrijesc?
Sunt totuși fetiță mică, am doar șase anișori...
Dar am învățat să cânt cu glas de privighetori...
Buna însăși m-a-nvățat, despre mama o poezie
Să o bucur când acasă la noi iarăși o să vie.
Știu că aplecat de mult; eu, eram destul de mică...
Mi-a trimis cuvinte dragi, numai într-o scrisorică
Pe care o ţin cu grijă, lângă a-Domnului icoană,
Cine știe? Poate acolo unde e, e-o mare doamnă!
De Sfintele Sărbători dacă-o–ntreb, mama nu vine?
Îi văd chipul îndurerat, lăcrimarea își reține
Și îmi spune doar atât.
-Când o să te faci mai mare,
O să înțelegi mai mult, nu te îngrijora prea tare...
Tu, ești o copilă mică, eu însă, mă străduiesc
De dureri să nu ai parte, cât oi trăi te-ocrotesc!
Și tot timpul îmi promit, pe cât pot să nu o supăr
O iubesc și o alint „Floarea mea sfântă de nufăr”
Așa simt eu s-o mângâi părul când și-l despletește
Peste umerii ei gârboviți, zarea-ntreagă o privește...
Ca răsplată, am să-nvăț să mă fac o doctoriță
Iar de n-oi putea măcar, o harnică poștăriță...
Așa mai vorbesc cu buna, când o ajut uneori
S-au când nu-și face de treabă în Zile de Sărbători.
În timp ce-mi povestește despre zâne și-mpărați,
Eu adorm visând la viața, celor care sunt bogați.
Câteodată în vis se arată mama tânără, frumoasă,
Cu daruri multe în brațe fericită, vine acasă.
E–ntuneric; vântul bate, în lampă nu mai e gaz.
O să fac o noapte albă, cât ninsoarea-mi dă răgaz,
Chiar și focul pot s-aprind, din jarul rămas de aseară
Să-ncălzesc casa puțin, până vine buna iară"
....................................................................................
Lângă vatra încălzită, Mădălina adormise
Cu gândul la buna care, acasă, tot nu venise...
S-a trezit în zori speriată „unde oare-o fi rămas”?
O-ncolțește un gând de groază,lacrimi îi curg pe obraz.
Se îmbracă în mare grabă și iese în bătătură,
A uitat și de mâncare, are o grijă mai matură.
Ziua, aspră abia mijită din întunecimi s-arată
Tot așteaptă să audă, scârțâitul de la poartă.
Iar Grivei-i neliniștit, nu se bucură c-o vede
Copila însă-l dezleagă iar câinele se repede
La o moviliță mare, urlă a jale și-a durere...
Sub noian chiar buna zace; a-nghețat a ei putere.
O ridică încet, o trage cu puțina-i forță-n lacrimi
-Hai în casă bună dragă, cât necaz și câte patimi!
Cu efortul de sfârșire buna ei s-a ridicat
De copilă ajutată, a ajuns chiar până-n pat.
Și-a întins mâinile-ncet, în rugă de ascultare
Spre icoana sfântă unde, gândul ei, cerea-ndurare...
Iar odaia mică, albă a privit-o înc-odată
Pe copilă, a strâns-o-n brațe...”să fii binecuvântată”
................................................................................
Vântul se moi potolise, și soarele lumina
Treptele de cer albastre, când al ei suflet urca...
Mădălina-și privea soarta ce prea greu o încercase,
Era doar copila bunei și a poveștilor frumoase.
Se trezise dintr-o dată, singură însă matură
Într-o lume prea asprită, cum să lupte așa singură?
Lacrimile curg în șiruri pe-obrajii de copil
Lângă-un ciot de lumânare și o lampă cu fitil,
Două palme mici în rugă și cu plânsetu-mpreună
Privegheau, trup fără viață. „Bună- bună,cea mai bună”.
VOL. DESCULȚ PRIN LUMEA SLOVELOR-2016
Volum dedicat copiilor instituționalizați la CPRU-Cireșarii 2, sect. 5, București.
