Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Revista Leviathan,nr: 4/2019

Este posibil ca imaginea să conţină: text
Mulțumesc din suflet directorului fondator, Rudy Roth, Redactorului șef:Costin Tuchilă, Redactorului șef adjunct: Pușa Roth pentru găzduire în paginile revistei!
Revista LEVIATHAN, Numărul 4/2019, octombrie – decembrie, al Revistei culturale ”Leviathan” se află de astăzi, 2 decembrie 2019, la dispoziția dvs. în ediție tipărită. Publicație trimestrială editată de Asociația Culturală Leviathan, acest număr este cel mai bogat din cele cinci apărute până acum: 170 de pagini în format A4, număr mare de colaboratori, rubrici noi.
Director fondator: Rudy Roth. Redactor-șef: Costin Tuchilă. Redactor-șef adjunct: Pușa Roth.
Semnează: Elena Armenescu, Angela Baciu, Lică Barbu, Cornelia Bartels, Radu Boroianu, Sergiu Botezatu, Ani Bradea, Ionuț Caragea, Radu Comșa, Cornelia Costin, Florentina Loredana Dalian, Theodor Dume, Ioana Greceanu, George Grigore, Ioana Heidel, Ion Lazăr da Coza, Dori Lederer, Veronica Pavel Lerner, Nicolae Lotreanu, Emil Lungeanu, Brândușa Massion, Alexandru Mica, Victoria Milescu, Gheorghe Miletineanu, Neculai Moghior, Milena Munteanu, Claudiu Neacșu, Cristian Pavel, Paula Romanescu, Pușa Roth, Florentin Smarandache, Urfet Șachir, Daniela Șontică, Christian Tămaș, Costin Tuchilă, Marius-Cosmin Vasile, Carmen Vințan, Letiția Vladislav, Gina Zaharia.
Concept grafic: Rudy Roth.

Barb Ioan: omul comun


unii teologi afirmă că omul este constituit din trup suflet şi spirit. trupul este bine determinat şi determinabil. nu se poate evalua însă cât suflet şi cât spirit există în om şi nici unitatea de măsură pretabilă acestor două elemente.
eu cred că în galaxia aceasta ce se desface
în infinit ca o pasăre fără terminale
omul modern este ca un tun gânditor
plasat între frontul interior şi
frontul exterior întotdeauna în ofensivă
trimite câte o ghiulea
prin gaura cheii cu destinaţia cer
un orificiu identificat într-o gaură neagră
o ghiulea cu schije şi şrapnele
rămase de la naşterea sa apoteotică
aşteaptă o vreme dar nu se întâmplă nimic
nu se întoarce nici un ecou
tăcere
unii cercetători afirmă că omul pierde în fiecare zi câteva mii de neuroni de aceea gândurile lui
devin mai grele confuze nemanipulabile fiinţa
capitulează
nu se mai poate trimite nici o ghiulea

Barb Ioan
(SABATUL INTERIOR, ed. LIMES, 2011).

Revista SINTAGME LITERARE,nr.6/2019

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

‎Sebastian Golomoz‎ : Arma iertării


Indiferența ta - orgoliu neîmblânzit
trăiește doar până când ochii mei
se oglindesc în alți ochi
în clipa aceea te dezbraci
de pretențiile născute prematur
și te descalţi de pantofii cu toc
peste vini masculine
iar trupul tău redevine obsecvios
în fața inimii ce eliberează iubirea
ținută până atunci
sub lacătul verbelor metalice
dorința ta se ondulează pe retina mea
într-o intuiție reconfortantă
din nou zâmbetul simpatetic
te-a scăpat cu fața curată
gura ta m-a mințit de-atâtea ori
și totuși o sărut fiind conștient
că doar iertarea poate ucide
distanța dintre noi.
Sebastian Golomoz 

Spiridon Maleficul: versuri

Ochii mi se închid,
mă simt singur,
este ceva
înauntrul meu,
picurând și urlând,
m-am târât afară
din somnul meu beat,
confuz și buimac,
Vorbește cu mine,
eu sunt carnea ta,
amintește-ți de mine,
cântă-mi încet
să-mi adorm durerea,
să-mi alin dogoarea...
Spiridon Maleficul
08.12.2019

Elena Volcinschi :„BUNA BUNĂ, CEA MAI BUNĂ”


Vântul caută opreliști când zăpada îl îmbie,
Lângă-o casă părintească la o poală de câmpie
În odaia ei prea mică, albă dar așa curată
Își duc zilele o bătrână și micuța ei nepoată.
”Nu mai vine a mea bună, mă întreb de ce-ntârzie?
E plecată de cu zori să muncească pe simbrie.
Ora pare întârziată, mi-este foame și chiar frig...
Aș merge-n vecini s-o caut ori pe uliță s-o strig!
Știu că-i dusă să muncească la un om foarte bogat
Care stă mult mai departe-n celălalt capăt de sat.
Chiar de sunt așa de mică, grijă mare știu să-i port
Și vara când stă pe prispă, răsucind fire de tort...
Cu mâinile tremurânde, gândul uită să-și întoarcă,
Îi ridic în grabă fusul, când pe jos prea des îl scapă.
Vine zilnic, încărcată cu hrană și chiar cu lemne
N-adoarme de obosită se frământă-n griji și geme...
Tare mă tem că-ntr-o vreme, buna nu o să mai fie
Simt eu că ne paște moartea; Grivei latră a pustie...
Eu, cui voi rămâne oare, până mare o să cresc,
Ce sfaturi o să ascult? Voi putea să mă-ngrijesc?
Sunt totuși fetiță mică, am doar șase anișori...
Dar am învățat să cânt cu glas de privighetori...
Buna însăși m-a-nvățat, despre mama o poezie
Să o bucur când acasă la noi iarăși o să vie.
Știu că aplecat de mult; eu, eram destul de mică...
Mi-a trimis cuvinte dragi, numai într-o scrisorică
Pe care o ţin cu grijă, lângă a-Domnului icoană,
Cine știe? Poate acolo unde e, e-o mare doamnă!
De Sfintele Sărbători dacă-o–ntreb, mama nu vine?
Îi văd chipul îndurerat, lăcrimarea își reține
Și îmi spune doar atât.
-Când o să te faci mai mare,
O să înțelegi mai mult, nu te îngrijora prea tare...
Tu, ești o copilă mică, eu însă, mă străduiesc
De dureri să nu ai parte, cât oi trăi te-ocrotesc!
Și tot timpul îmi promit, pe cât pot să nu o supăr
O iubesc și o alint „Floarea mea sfântă de nufăr”
Așa simt eu s-o mângâi părul când și-l despletește
Peste umerii ei gârboviți, zarea-ntreagă o privește...
Ca răsplată, am să-nvăț să mă fac o doctoriță
Iar de n-oi putea măcar, o harnică poștăriță...
Așa mai vorbesc cu buna, când o ajut uneori
S-au când nu-și face de treabă în Zile de Sărbători.
În timp ce-mi povestește despre zâne și-mpărați,
Eu adorm visând la viața, celor care sunt bogați.
Câteodată în vis se arată mama tânără, frumoasă,
Cu daruri multe în brațe fericită, vine acasă.
E–ntuneric; vântul bate, în lampă nu mai e gaz.
O să fac o noapte albă, cât ninsoarea-mi dă răgaz,
Chiar și focul pot s-aprind, din jarul rămas de aseară
Să-ncălzesc casa puțin, până vine buna iară"
....................................................................................
Lângă vatra încălzită, Mădălina adormise
Cu gândul la buna care, acasă, tot nu venise...
S-a trezit în zori speriată „unde oare-o fi rămas”?
O-ncolțește un gând de groază,lacrimi îi curg pe obraz.
Se îmbracă în mare grabă și iese în bătătură,
A uitat și de mâncare, are o grijă mai matură.
Ziua, aspră abia mijită din întunecimi s-arată
Tot așteaptă să audă, scârțâitul de la poartă.
Iar Grivei-i neliniștit, nu se bucură c-o vede
Copila însă-l dezleagă iar câinele se repede
La o moviliță mare, urlă a jale și-a durere...
Sub noian chiar buna zace; a-nghețat a ei putere.
O ridică încet, o trage cu puțina-i forță-n lacrimi
-Hai în casă bună dragă, cât necaz și câte patimi!
Cu efortul de sfârșire buna ei s-a ridicat
De copilă ajutată, a ajuns chiar până-n pat.
Și-a întins mâinile-ncet, în rugă de ascultare
Spre icoana sfântă unde, gândul ei, cerea-ndurare...
Iar odaia mică, albă a privit-o înc-odată
Pe copilă, a strâns-o-n brațe...”să fii binecuvântată”
................................................................................
Vântul se moi potolise, și soarele lumina
Treptele de cer albastre, când al ei suflet urca...
Mădălina-și privea soarta ce prea greu o încercase,
Era doar copila bunei și a poveștilor frumoase.
Se trezise dintr-o dată, singură însă matură
Într-o lume prea asprită, cum să lupte așa singură?
Lacrimile curg în șiruri pe-obrajii de copil
Lângă-un ciot de lumânare și o lampă cu fitil,
Două palme mici în rugă și cu plânsetu-mpreună
Privegheau, trup fără viață. „Bună- bună,cea mai bună”.

VOL. DESCULȚ PRIN LUMEA SLOVELOR-2016
Volum dedicat copiilor instituționalizați la CPRU-Cireșarii 2, sect. 5, București.

Viorel Birtu Piraianu: versuri

VERSURI; VERSURI; VERSURI; VERSURI; VERSURI;VERSURI; VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI


în jur, o lume aleatorie
rătăcită în propria inexistență
la ușă pusesem siguranța
nu a contat
trecuseră pe lângă ea în căutarea mea
au pârjolit pământul arzând căile sufletului
când au ajuns la mine, eram în altă parte
m-au căutat atunci furioși mai departe
nu m-au găsit niciodată
de secole mă caută disperați
pe cărările murdare ale lumii
uneori, apar într-o carte de istorie
la pagina ruptă

Vasile Ionac: Identificare


De câte ori mă iau după câte cineva,
ori mă rătăcesc, ori o iau înainte
pe drumuri necălcate,
ori rămân în urma mea…
într-o zi am văzut un iepure speriat
și am îmtâlnit un lup.
un lup cu colți cu tot,
care avea în grijă un vânător.
printre atâtea ciudățenii,
m-am intersectat cu un copac;
stătuse singur pe un deal
și, pornid să-și găsească pădurea,
a ajuns cherestea.
totuși, când nu mă iau după nimeni,
mi se cere titlul de proprietate
pentru un loc care nu există
și pe care, generic, neștiutorii
îl numesc poezie.
Vasile Ionac
08 decembre 2019, Căpâlna

Daniel Corbu:Asociația Culturală ,,FEED BACK” vă invită la RECITAL EXTRAORDINAR de COLINDE ȘI PRICESNE susținut de FLORIN SĂSĂRMAN,

Asociația Culturală ,,FEED BACK” vă invită la RECITAL EXTRAORDINAR de COLINDE ȘI PRICESNE
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, textsusținut de FLORIN SĂSĂRMAN, marți, 10 decembrie 2019,
ora 17.00,la Muzeul Municipal ,,REGINA MARIA”

Revista:Monitorul de poezie. Poeziile selectate şi premiate la Concursul Internaţional Monitoriada 2019

Este posibil ca imaginea să conţină: textRevista Monitorul de Poezie Poeziile selectate şi premiate la Concursul Internaţional Monitoriada 2019 aparţin următorilor autori: Mihaela Farcaş, Cornel Florin Cubleşan, Sorin Vânătoru, Ștefan Șandru, Claudiu Liviu Onişoară, Roxelana Radu & Dan Dinu, Marius Ionescu, Bădescu Alexia, Șerban Florescu, Alice Puiu, Dorian Stoilescu, Daniela Albu, Nora Isac, Daniel Bratu, Cătălina Hașotti, Lorena Adina, Fagarași Vali, Ioana Cîrneanu, Ella Poenaru, Gabriela Schuster, Florin C. Ciobică, Ada Bărbulescu, Angi Melania Cristea, Lidia Popa, Trăistaru David & Angelica Liliana, Maria-Alexandra Bulgar, Mihai Merticaru, Lavinia Elena Niculicea, Daniela Pârvu Dorin, Traian Abruda, Boitos Cosmin, Dana Ioana Băicoianu, Iulia Anamaria Ghidiu, Marioara Nedea, Mircea Teculescu, Vasile Andreica, Adrian Nicula, Nicoleta Surdei, A.G. Saga, Casandra Ioan, Galina Anițoi, Daniela Bălăuță, Carolina Baldea, Obogeanu Gheorghe, Adrian Stănilă, Carmen Pasat, Alexandru-Eusebiu Ciobanu, Diana Adriana Matei, Ionica Bandrabur, Cristina Maria Niță, Laura Ţuclea, Lucian Ioniţă, Elena Mirca, Alexandra Firiţă, Gheorghe Pepelea, Lenuța Goga, Mălina Grigoriță, Mihaela Ienuțaș, Constantin Telu Leonte, Marinela Belu-Capșa, Florentina Danu, Cristian Borcan, Neagu Gina, Mihaela-Aritina Ionescu, Gheorghe Simon, Genoveva Simona Mateev, Adina Popescu, Aurelia Panait, Danțiș Andreea, Laura Opariuc, Daniela Achim Harabagiu, Vladimir Ioan Rotariu. În zilele următoare aceştia vor primi mesaje cu diplomele şi numărul 12 al revistei în format electronic. Felicitări celor selectaţi dar şi tuturor celor care au avut curaj să participe!

De la Sebastian Lupu...citire

UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR, UMOR
***************************************************************************** **************************************

- Ospătar, în localul vostru mă simt ca acasă .
- Vă place atât de mult la noi ?
- Da' de unde! Nici acasă nu mă bagă nimeni în seamă .
*
Un şofer gonea cu 150 km/oră. Vede girofarul unei maşini de poliţie în oglindă si accelerează. După o vreme, vede că nu poate scăpa de poliţist şi trage pe dreapta. Poliţistul îi spune:
- Am avut o zi groaznică şi vreau sa ajung acasă. Dar mi-a plăcut urmărirea. Aşa că zi-mi o scuză bună şi te las sa pleci.
- Acum trei săptămâni, nevastă-mea a fugit cu un poliţist, zice şoferul. Când te-am văzut în spate, am crezut că vrei să mi-o aduci înapoi.
*
Am impresia că diseară noul meu prieten vrea să-mi facă o surpriză și să mă ducă la Polul Sud... zise o blondă unei prietene.
-Nu pot să cred... Ar face el asta pentru tine?
-Desigur. Mi-a zis chiar cu gura lui: "Diseară îți dau să te joci cu pinguinul."
*
O domnișoară într-o măcelărie vede agățate pe sus nelipsitele picioare de porc și îl întreabă pe măcelar :
- Cum dati picioarele ?
- La o parte, zice măcelarul hlizindu-se șmecher.
Serioasă, fără să zâmbească, femeia-l pune la punct :
- Atunci dați-mi două limbi, vă rog!
*
O pescăriţă nervoasă, către peștişorul de aur:
- Ti-am spus să faci din bărbatul meu un armăsar!
- Păi, am făcut ...
- Nu cum trebuia! Când mă dezbrac, doar nechează și rânjește ca prostu'!
*
- Câți copii aveți ?
-12!
- Si mai faceți ?
- Normal, doar nu o să îl lăsăm pe ăla mic să devină un răsfățat !




Dacă

Traian Abruda: poetul a murit


când a murit, poetul a murit
în spitalul regional în construcție - în
închipuirea sa
el se scălda, important, într-o urină călduță, halatele albe
îi recoltau probe de lumină și sânge, așa
încât i-a iertat
printre betoniere și mese de ping-pong pe muncitorii
de gardă cu ochii suspect alungiți pentru mal
praxis : nu a
știut niciodată să scrie un denunț periat
de metafore pe patul de moarte
care acum
aducea cu o roabă, cu o
roabă împodobită sumar
Traian Abruda

Geo Galetaru: Acolo erau ei


Acolo erau ei, într-o ficțiune pură.
Învățau o meserie sau își exersau neputința.
Nu se auzea nimic, nici clinchetul paharelor, nici
mișcarea stelelor prin tunelul zilei.
Oamenii treceau pe dinaintea lor
și-i priveau cu o nepăsare intraductibilă:
capetele lor atingeau cerul
și se pierdeau în aerul îmbibat de cântece și de moarte.
(Vor urma secvențe aproape invizibile:
amatorisme precare ale unui spectacol impudic
de care nu-și va mai aminti nimeni.)
Acolo erau ei, într-o ficțiune pură.
Din când în când, coborau în viața noastră
și atunci le auzeam respirația și plânsul.
Geo Galetaru

Emil Pricop: Dor de casa părinților


Azi vreau să merg la mine - n sat
Că să mai văd ograda, casa .

Fiind de mulți ani tot plecat ,
Un dor pe suflet greu mi - apăsă
Fulgi mari de sus încep să cadă
Peste casă , pe poiată ,
Peste pomii din livadă
Peste poarta încuiată .
Vreau grăbit să intru - n curte
De zăvorul mare trag .
Tata , nu - i să facă pîrtie ,
Mama nu mai este - n prag .
Hornul - i aplecat pe casă .
Streașina e găurită .
Iar pe geamuri , gheața - i groasă
Clanța ușii , ruginită .
Cu greu ușa se deschide
S - a rupt clanța ruginită .
Praf , păianjeni , cad pe mine ,
Din podeaua - nbătrînită .
Soba noastră cu firidă
Care mama o - ngrijea ,
E jumate prăvălită
Peste - o bancă lîngă ea .
Prafu - i gros pe patu - n care
Stătea mama și torcea .
Iar noi seara la culcare ,
O - ngînam cînd ne cînta .
Lampa - i tot în grindă sus
Fără gaz , cu sticla spartă .
Lîngă vatră lemne nu - s ,
Chiar și plita e dărîmată .
După ușă , bag eu seama
Ruptă - n două ,jos sub masă ,
E covata - n care mama
Frămînta pîinea pufoasă .
La tot ceea ce - am găsit
Plîng și strig cît pot de tare :
Tată ! Mamă ! Am greșit !
Din suflet vă cer iertare .

Traian Abruda:tăierea


porcului din ceramică veselă cu
fantă superioară
și floricele pictate-mprejur
în ajunul
unor mari sărbători de familie reunită
a fost va
rămâne principala defilare - a stemelor din monedele a
fectate de pesta porcină
cumva altcumva... cine
ar fi crezut
în urmă cu ani să vadă cândva la paradă
ceramici ghiftuite cu bani
de buzunar cu batista
răsfrântă-n politica mare curvă
a capului de familie ?
Traian Abruda

Teodor Dume, aforisme

Unii sunt atât de săraci încât nu/ți pot da nici bună-ziua
Eu nu pot fi decât urma faptelor mele - Teodor Dume, citat despre fapte*
Individualiștii,de regulă, trăiesc în concubinaj cu frica
*
Rătăcirea nu întotdeauna e o pierdere
*
Oamenii inteligenți nu râd de prostia altora, ci de neputința de a-i privi în ochi
*
O iubire ratată nu-i decât corigența în dragoste din timpul anului
*
Uneori ai impresia că visul în care  ai intrat nu îți aparține
*
Mereu tristețea se măsoară în plecări...
*
Prostia nu deranjează dar ridiculizează
*
O pasăre fără aripi nu va putea să zboare dar se va privi în ochii acelora care se înalță
*
Cel fără Dumnezeu  nu are nici credința care să-i îngăduie să se apropie de el însuși
*
“la gura sobei “ – sala de lectură a bunicii
*
Sărăcia autentică nu o confirm haina de pe tine, ci punga în care îți pui cumpărăturile
*
Adevărul nu este o alternativă, ci un privilegiu de a te define ca om
*
Emoția – măsura împlinirii sufletești
*
Înțelept – a fi puțin bătrân
*
Zăbava nu încetinește mintea, ci rezultatul ei
*
Singura ură pe care  să ți-o asumi trebuie să fie cea de a nu te putea privi pe tine însuți
*
Timpul înghite nu numai ceea ce respiră...
*
Arborele nu cerșește niciodată lumină pentru că el însuși e o înălțare
*
Întoarce-te în lumină și în zborul de pasăre, niciodată în umbrele care nu se văd, și vei fi tu însuți
*
Viața s-a născut din singurătatea lui Dumnezeu, ca o necesitate
*
Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu
*
din tăișul unei lacrimi îl rog pe Dumnezeu,de învierea Domnului, să țină timpul în loc doar atât cât să ne putem privi ochi în ochi ca oamenii!
***
*”Teodor DUME rappelle combien qui veut faire l’ange fait la bête tant nous sommes impuissants à cultiver un minimum d’élévation. « C’est tout juste la pierre du gouffre d’un puits qui peut parler de la douleur de l’eau. » : rarement l’homme s’élève en une telle profondeur même s’il rêve de chatouiller le ciel. Certes, « l’amour est l’arme la plus puissante de l’humilité. » Mais combien sont capable d’un tel effort ? Il est vrai que l’amour n’est pas le sentiment le plus partagé au monde. À bon escient Dume le rappelle. Il espère pour l’être une véritable foi. Elle lui permettrait de n’être pas seulement le domestique de lui-même et de se reconnecter à l’altérité loin de tout cosmétique.”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic literar Franța)

(din volumul Potcoave pe suflet)

Ionuț Caragea: Arta este Dumnezeu

când un pictor vede o culoare
cum se scurge dintr-un curcubeu,
pe-a sa pânză tot ce îi apare
e pictat de bunul Dumnezeu.
când spre tristul muzicant adie
note ce-l transformă în Orfeu,
pe a sa sublimă melodie
o compune bunul Dumnezeu.
când un sculptor scoate cu migală
dintr-o stâncă tainicul trofeu,
pe a sa iubire ideală
o sculptează bunul Dumnezeu.
când poetul scrie-o poezie
într-un dor de maxim apogeu,
tot ce se aşterne pe hârtie
este scris de bunul Dumnezeu.
---
Poem de Ionuț Caragea din volumul "Cenuşa din abis", ed. Fides, 2018

NR: 10 -- 11.noi. 2019.ISSN 2668 - 5620

REVISTA EXTEMPORAL LIRIC, Nr.10 - 11.noi.2019
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Revistă de Cultură,Artă și Literatură
Apare la Oradea (bilunar/online)
Biblioteca Națională a României, ISSN.2668 - 5620/ISSN-L 2668 - 5620
Înființată în iulie 2019
* DIRECTOR/FONDATOR:Teodor Dume
Accesați prin Google link/ul. https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
- REDACTOR-ȘEF, Teodor Dume,scriitor,Oradea/Romania
- REDACTOR, MIOARA BĂLUȚĂ,scriitor, Bacău/Romania
- VERONICA LERNER,scriitor/Canada
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Adresa poștală:
ORADEA/410061
str.C.Dobrogeanu Gherea,nr.6,ap.4
mail: teodordume@gmail.com
https://www.facebook.com/teodordume
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
REDACTORI COLABORATORI:

* Attila Racz, scriitor,Dublin/Irlanda
* Amalia Achard, scriitor/Franța
* Ottilia Ardeleanu, scriitor.Năvodari/Romania
* Melania Cuc,Scriitor, Bistrița/Romania
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10