Nu știu dacă cerusem prea mult de la acest pelerinaj la locul unic din lume, unde oceanul și-a ales acest culcuș cosmic, la Bay of Fundy, dar abia acum îmi dădeam seama că fascinația unei alchimii a timpului devenise o obsesie, o ecuație cu atâtea necunoscute ce trebuia să fie rezolvată. Rezolvam una, tabla neagră se umplea cu altele în care literele grecești apăreau în trufia lor ca niște castele inaccesibile muritorilor de rând.
Oceanul începuse să mă inițieze în hermeneutica unor palimseste fluide, adică pe niște valuri vechi care fuseseră răzuite era suprapus un scris nou al valurilor. Nu știu cum să spun, dar pentru un poet sau un sfânt se pot auzi cuvinte din spatele cuvintelor. Peste cuvintele cheie, cuvintele care ascund măduva tainei care au fost scrise cu altfel de condei au fost acoperite cu alte cuvinte cu sensuri antinomice, dar puse împreună cu grija lumilor opuse care se ating poți descifra Vocea care îți vorbește când ai reușit să deschizi porțile interioare ale inimii.
Pentru Matei călătoria în Nova Scoția era un cadou pentru mine și nimic mai mult. El se bucura de ambalajul strălucitor al unui ‘’package’’ ca orice turist pentru mine era ceea ce se ascundea înlăuntru ‘’jucăria’’ pe care mi-o dorisem toată viața - descifrarea basmului lui Ispirescu ‘’Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’, singurul basm, zic unii, cu un sfârșit tragic în care moartea învinge. Dar orice monedă are și un revers. Pe de o parte este cantitativul valoric, numărul, atenție! numărul, valoarea în drahme a morții, dar noi turiștii ne oprim aici. Orice excursie pentru un turist este un maraton al trecerii noastre, ceva care se încheie pe raftul de arhivă al morții. Dar dacă întorci moneda pe partea cealaltă, ceeace pentru pelerin este busolă și nu valoric financiar, vei descoperi ‘’chipul’’ împăratului care transcende numărul. Acest chip e pus pe toate monedele. Oprindu-te la număr, ca să dau un exemplu de ilustrarea a pildei despre timp, ai câștigat cele cinci drahme indicate prin cifra scrisă, dar dacă transcenzi numărul prin întoarcerea pe fața cealaltă ai în față ‘’chipul’’ celui care a emis banul, chip pus pe toți banii și care dă valoare în parte fiecărui ban datorită chipului imprimat. Deci aceasta este raportul din parabola timpului trecător în relație cu ‘’chipul’’ care dă valoarea personală al fiecărui timp din ‘’totul curge’’ cu ‘’totul te înveșnicește’’. Nu e nici o filosofie adâncă în asta. Fă o translare a parabolei la timpul omului, care spre deosebire de timpul biologic, este timp de pe partea cealaltă a monedei ‘’chip și asemănare’’ al Împăratului, ‘’vaccinarea’’ omului de a scăpa de moarte tocmai prin vaccinul morții. Aici e rezolvarea ecuației enunțată din titlu ‘’Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte’’. Nimeni nu s-a întrebat și nimeni nu a bănuit că pe partea cealaltă a obolului cu care plătim pentru barcă este chipul de Rege al Pescarilor. Iată finalul unicului basm universal cu finalul oprit pe obolul morții. Dar oare Păstorul din ‘’Miorița’’ nu ne sugerează nimic spre înțelegerea acestui final ca drahmă cu valoare eshatologică.
Avusesem la hotel un vis foarte straniu care se împletea de minune cu căutările mele de a trece pe sub timp. Era ceva care nu semăna nici cu legenda celor ‘’Șapte tineri din Efes’’, nici cu Faust, nici cu Thomas Mann. Cât am putut să înțeleg din tâlcuirile la cele spuse de ocean era schimbarea numelui, dar nu doar pe cel de pe buletin. Numele care strânge în el tot răul din timpul vieții trebuia curățat, adică la fiecare rău săvârșit să faci binele și această se numește metanoia, schimbarea prin katarsis, prin focul ruperii de trecut și ‘’trecerea pe sub timp’’ cu un nume nou. Era un fel cum se face atunci când cineva e tuns în monahism. După ce este dus înapoi prin toate odăile sinelui după ce a terminat de curățat printr-un fel de purgatoriu aruncă haina veche în foc și i se pune un nou nume. Eu venisem aici ca prin frumusețea munților și prin scripturile oceanului să ajung la ‘’kalos’’ - frumusețea care mântuie, trecerea la existență, evident păstrându-o, dar purificată, la ființare în și spre ‘’to On = Cel care Este’’. Frumusețea este strălucirea arteziană de lumină a iubirii. În greacă ‘’kalos’’ înseamnă și bun, iar un om nu poate fi bun dacă nu ajunge la starea de magnetism de la te înălța în iubire prin puterea de atragere a frumosului, a nopții care năpârlind de noapte devine Kosmos=exclamare kantiană pentru cerul înstelat și conștiința liberă din om.
Venisem aici să descojesc, metaforic vorbind, ‘’capătul lumilor’’ și să-i aflu limanul să mă **întâlnesc cu Ea - era una din cele cinci fecioare cu care a intrat cu Mirele la nuntă. Celelalte au rămas în lume. Prin fiecare o căutam pe Ea, dar Ea rămăsese în camera de nuntă și ușile s-au închis cu sunet mare ca niște porți.
(continuare)
