Mioara Olteanu: Pentru înțelegere

De-ai avea
ambiția
de-a mă purta
în lumea
frumosului,
de o rază
zămislit,
aș cuprinde
apa
dulce-siderală,
când inima
vede
prin toate deschiderile;
ce ne-ar chema
prin tot ce-am trăit,
să ne aducă
în posibil.

Petre Stoica: Două brațe deschise

Dimineața ta
Nu este una și aceeași cu dimineața lui.
Aripa este un submultiplu al fiecăruia,
Sub cerul acesta fără capăt, fără sfârșit.
Fiecare își dezleagă
De la chei dimineața, aruncă puțină apă peste pânze,
Apoi dispare!
Soarele
Râmâne întotdeauna în urma noastră înțelegător
Să ne cronometreze.
Dimineața ta, dimineața mea,
Două brațe deschise după o singură victorie,

Azi..

Viorel Birtu Piraianu: Scrisoarea (II)

din țărâna timpului visare
am adunat un gând, un zbor, o floare
iar din candele de stele
inel de dor ți-am făcut din ele
și din prea lungă depărtare
în zori din curcubee am creat o mare
ascultă-mă, nu mă certa
te rog iubito azi a mă ierta
și de va fi într-o zi să pier
atât îți cer
lăsă-mi dedesupt un cer
femeie, giuvaier de sânge
iubește-mă cu foc, nu plânge...

Daniel Corbu: ***

GENERAŢIA OBOSITĂ

Dar cine să mai vadă cele o mie de mirese
dansând în fiecare noapte la marginea Nilului?
Şi cine cohorta de îngeri şi
vechiul burg dezmierdat de un clopot?
Cu zilele târându-se albe ca arginţii trădării
(de care nici Iuda nu mai are nevoie)
într-o cameră – feed-back – înţesată cu amintiri şi
păianjeni
prietenul meu plecat pe-un fir de alcool
îşi sorbea gloriola
admonestând deşertul din clepsidră

Răzvan Fugaciu: Poezii

Cadru didactic în învățământul preuniversitar.
Activitate literară:

 Poezii publicate în reviste:
 ,,P(RO)EZIA’’(Nr.10/ Septembrie, 2021);
 ,,OPT motive’’(Nr. 84 /Octombrie, 2021 );
 ,,BOEM@’’(Nr. 154/Decembrie, 2021);
 ,,Vâlcea Literară”( Nr. 1(3)/2022).
 ,,Monitorul de Poezie’’(Nr.43/Mai, 2022).
 Poezii publicate în antologia ,,Verbum’’, vol.3, 2021.
 Povestiri publicate în antologia ,,Povești de noapte bună’’, vol.1, 2021.
 Premii literare: 1. Diplomă de participare- Stand-Up Poetry, ediția a IV-a, 2022.
Alte activități pe plan cultural:

 Membru în cercul literar de scriere creativă ,,Verbum’’;
 Participare la Colocviul Tinerilor Scriitori, ediția 2021, Alba Iulia;
 Participare la Stand-up Poetry, ediția a IV-a 2022, Alba Iulia.

fluturi de duminică

poți alerga după fluturi

și îi poți prinde

cu inima ta de copil.

își vor încălzi trupurile

la pieptul tău

și nu te vor răni

precum oamenii.

seara îi poți elibera

spre cerul nemărginit

privindu-le frumusețea.

într-o bună zi

se vor întoarce

înapoi la copilul din tine.

jucăm șah pe stradă

și bem bere

scuipăm cojile de semințe

sub bancă.

lumea ne înjură

(ne arată cu degetul).

vor chema mascații

n-avem mască de protecție

le-am dat spre adopție

asistentelor cu bonetă.

*

realitatea e o jucărie

aruncată la tomberon.

un lego din vise

asamblate

în miliarde de zâmbete.

jucăm șah

pe stradă

printre mirosul de țigări

și piesele lui Paganini.

să simți când te doare

când tai un copac

îi vezi sângele

curgând

precum picurii de ploaie

pe streșina casei.

când rupi o floare

e ca și cum

i-ai smulge inima

pământului.

când lucrezi ogorul

Hristos își lasă trupul

în mâinile tale.

translocație în veșnicie

în drum spre universitate

mă opresc la catedrală.

aprind o lumânare

scriu două pomelnice

și citesc acatistul potirului nesecat

tămăduitor de patimi.

patima alcolului

patima desfrânării

patima vorbitului inutil.

ultima mă caracterizează

atât de mult

încât legile universului

mi-ar împiedica

translocația în veșnicie.

undeva în Egipt

ați auzit

urletele femeii

sfâșâiate de rechin?

faceți liniște

și ascultați durerea.

martirul

de ce plângi femeie?

încă n-a sosit ceasul tău.

mi-au luat fiul

și l-au omorât

cu pietre

înainte să guste

dulceața credinței.

ce va fi

cu viața mea

de acum înainte?

spune-mi trecătorule

oare voi mai găsi

un fiu

să-mi zică mamă?

Lar Cornel Dorel: Poezii

Stare

Fierb cu fierbere amară,
Într-un vas topit în ceară,
Într-un colţ de iad spre seară,
Fierb sentimental a smoală.
Fierb a neîmplinire dură
Foc şi fum în trup de zgură.
Fierb în dragoste şi ură,
Te iubesc rostesc din gură.
Fierb a sentimente-adânci,
Fierb în apă şi pe stânci,
Şi mă lupt acerb pe brânci,
Deşi ştiu c-ai să m-arunci.
Fierbe fierberea-n catrene,
Foc şi pară-mi curge-n vene.
Fierb cu focul ce reţine
Fierbinţeala-n rău şi bine.
Între foc şi fierbinţeală,
Răcorindu-mi fruntea cheală,
Străvezie soarta-mi goală,
Se arată pe o coală,
Care arde tot şi toate
Arde vis, arde păcate,
Amintiri neîntâmplate,

Declaraţii neredate.

Să-mi fii
Printre miile de stele,
Te aştept să vii agale.
Eu cu dorurile mele
Ca să-mi ieşi în cale.
În desişul dimineţii,
Trag de lună să nu plece.
Ca să-mi fii în restul vieţii
Pod ce peste inimi trece.
În amiază-mi fii răcoare,

Nelipsită dintr-un gând.
Nedeschisele zăvoare,
S-or deschide rând pe rând.
În amurg fii vindecarea,
Văluritelor dureri.
În tăcere fii rostirea,
Nerostitelor plăceri.
Strălucire fii în noapte,
Printre stele căzătoare,
Gemete de dor în şoapte.
Ce dau clipei sărbătoare.
Peste timp fii mângâieri,
Întru căinţi să ierţi păcate,
Tinereţilor de ieri,
Ce nu se vor plecate.

Toate-s trecătoare

Mai treacă zi, mai treacă noapte,
Cu puncte, puncte printre şoapte,
Mai treacă timp dacă mai e,
În goană cu-ntrebările.
Mai treacă soare, treacă lună.
Cu ghilimele-n furtună.
Mai treacă stări în suflete,
Punându-şi întrebările.
Mai treacă zori, mai treac-apus,
În paranteză fie spus.
Mai treacă doar plecările,
În ton cu întrebările.
Mai treacă dimineţile,
În apostrof dorinţele.
Mai treacă-n sus privirile,
Şi toate întrebările.
Mai treacă zbucium, treacă pace,
Când dialogul se reface.
Mai treacă amintirile,
Uitându-mi întrebările.
Mai treacă vieţile în moarte,
Cu puncte de suspensie deşarte.
Mai treacă neîmplinirile,
Şi toate întrebările.
Mai treacă toate de la mine

De cratima mă lasă fără tine,
Mai treacă perspectivele,
Cu toate întrebările.
Mai treacă trupul în defunct
De rostului i-ai pus un punct,
Mai treacă-mi sentimentele,
Rămână întrebările.
Mai treacă toate, totu-i trecător,
Eu voi rămâne-ntrebător.

Oamenii sunt

Oamenii sunt frunze,

Şi toamna frunzele cad.

Cine să-şi mai ceară scuze,

La un gri atât de fad?

Oamenii sunt ape,

Ce curg întruna la vale,

Cum să-ţi rămână aproape,

Când totul în jur se prăvale?

Oamenii sunt păsări,

Călătoare spre ţările calde,

Cum să-ţi rămână alături 

Când e frig, cum să se scalde?

Oamenii sunt prietenii

Ce sunt cu tine când eşti sus.

Oamenii sunt oamenii,

Care nu-s când toate s-au dus.

Oamenii sunt flori,

Ce-şi adie parfumul,

Până când vânturi şi ploi,

Îţi mătură ţie drumul.

Oamenii sunt fapte,

Din priviri, gândiri şi trăiri,

Dăruieşte-le totul şi poate

Vei rămâne în ale lor simţiri.

Oamenii sunt oameni.

Şi om sunt şi eu.

Femeia

Ai tot respectul meu adânc, femeie,

Şi mă înclin în faţa ta ca la o zeie.

Te-au tot descris poeţii din condeie,

Şi au dezvăluit din tine doar crâmpeie.

Fiinţă delicată cu suflu de scânteie,

Izvor de viaţă şi sărbătoare de nedeie,

Pe  umeri-ţi puternici viaţa se-ntemeie,

Lumină eşti în case, palate ori bordeie.

Iubită şi amantă,  stăpână să redeie,

Şi rol de bună soacră şi firul nu se-ncheie,

Şi-al casei rost, tu singura grindeie

Cuprinzi în suflet o-ntreagă epopee.

Cu trupul zvelt, subţire, ori zână rotofeie

E singura în stare un suflet să descheie,

Privirea, armă tare şi zâmbetul e cheie,

De-aceea fac o reverenţă în faţa ta, femeie.

Ai spus

Ai spus că timpu-i bun vindecător,

Să-i las doar lui puterea de-a alege,

Că-n dragoste e cel mai fin ambasador,

Iar în iubire timpul e măreţul rege.

Mi-ai spus că timpul cerne cu răbdare,

Că-n timp desăvârşirea caută adăpost,

S-aştept docil  a timpului recomandare,

Că timpul va găsi şi pentru noi un rost.

Mi-ai spus atâtea despre timpul fără glas,

Că ştie el ce vreau, ce vrei şi când,

Şi pe nisipul din clepsidră să mă las,

Purtat prin toate cele stări în gând.

Şi azi când timpul în şoaptă mi-a vorbit,

Că-n trecere alesa-i să te dăruieşti,

Eşti peste tot în mine şi de negăsit,

În timpul meu de astăzi unde eşti?

Mahmoud Djamal: Haiku

cerul nesfârșit –
prin pereți și copaci.
o umbră trecătoare

luna printre nori-
pe fața fetei un voal
renunțat de vânt.

foșnet în deșert -
raze de lună.
pe nisip

Ziduri înalte -
doar tăcere pictând în jur
aripi și umbre.

Picături sub picături -
prin fereastra aburită
doar sunetele se intersectează

Cuțit strălucitor -
în ochii mielului
Iisus pe cruce.

Ei bine -
fulgi de zăpadă cad pe
Hainele închise la culoare
fără frunze pe ramură -
doar o vrabie culegând
albul zăpezii.

Gheorghe Grigurcu: Aforisme

Dificultate. Vrea să-și facă un examen de conștiință înainte de-a avea o conștiință.

*
Senectute. Sporește capacitatea de-a intui noul în ceea ce ține de trecut, de-a valida trecutul prin acest nou pe care-l poți descoperi într-însul.

*
Senectutea scriptorului. A trăi, a scrie? Viața însăși devine text, fără rest.

Teodor Dume:***

======================
asfințit -
mâinile cerului
pline de sânge ating pământul

======================

Ionuț Caragea: Timpul

Viclean este Timpul ce tace și face,
Pe toți ne unește, pe toți ne desface,
Noi suntem cu toții secundele sale
Ieșite din inimi cuprinse de jale.

Flămând este Timpul, cu noi se hrănește,
El ia ce dorește, nicicând nu cerșește,
E frate cu moartea, cu umbrele mute,
Cu toate-amintirile noastre pierdute.

Dorit este Timpul de-o lume bolnavă,
Urât este Timpul de-o lume trândavă,
Hulit este Timpul de mulți ce așteaptă,
Iubit este Timpul de mintea-nțeleaptă.

Încet este Timpul când plângi de durere,
Grăbit este Timpul când este plăcere,
Turbat este Timpul când mușcă din tine,
Frumos este Timpul, dar nu mai revine.

Poem din antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, februarie, 2021.

Nicolae Silade: Sonet

XLIV
Dacă ştiam că numai prin iubire
Pot să ajung în înlăuntrul meu,
Unde sfârşeşte marea nesfârşire
Şi-ncepe totul iar, din Dumnezeu…

Dacă ştiam că dragostea mă ţine
Departe de măriri şi de căderi,
De răul cuibărit atât de bine
În Binele în care crezi şi speri…

Dacă ştiam câtă putere are
Iubirea ta care îmi dă putere
Să birui lumi, să depăşesc hotare
Şi calea să găsesc spre înviere…

Te-aş fi luat din prima zi de mână,
Ca să îmi fii iubirilor stăpână!

Petruța Niță: Special gest

Dar, te rog, intră!
doar ești 'my special guest'...
(bineînțeles că știu că asta îți place să crezi)
Scuze, pentru dezordinea asta studiată!
ultima dată când ai fost aici
era altfel în ordinea firii...
poți să ignori ruinele risipite împrejur
sunt doar niște bucăți de suflet
le păstrez pentru concursul de puzzle
Ah, nu... că nu l-am câștigat niciodată!
nu știu cum naiba se face că mereu pierd în finală,
de fiecare dată, 'la mustață'
Așa..., fă-te comod!
am pregătit din timp cafeaua (cu arsenic)
ca-n vremurile când tu mi-o serveai
în fiecare dimineață... mă rog, și-n fiecare noapte
știi, mereu îmi spuneai că dai dependență
și poate de aceea am acceptat să vii.
Nu, mâncare nu-ți dau!
cu asta chiar deloc nu mă mai ocup.
ai renunțat la 'abonament' odată cu plecarea
și se cam vede... tras ca prin inel
cu chipul palid și tremur în glas
nici cu picioarele nu prea pari să fii în echilibru....
Deci, cum îți merge, ți-ai găsit marea dragoste?
Ei, cum adică 'să mai aștepți'?
când aștepți fuge norocul de tine, să știi!
(cam tot la fel e și atunci când fugi tu după noroc, dar...)
Eu? Ce să-ți spun despre mine?
eu tot cu aceleași visuri, care erau și ale tale;
de fapt, erau ale tale și le-am făcut atât de ale mele,
încât nici nu mai știu unde e granița lor;
știi că pentru mine nu voiam nimic
tu, îmi erai de ajuns...
Ei, lasă, lasă, nu te mai scuza!
ai făcut și tu ce-ai putut... ce-ai vrut sau știut...
și nici nu mai contează
mai importantă e durerea aceea pe care ai aruncat-o în mine
Cum, n-ai crezut că mă va atinge?
cam tot atât cât iubirea pe care ți-am dăruit-o
netezindu-ți vina
Mă privești ciudat, dar știu că te bucuri
să mă vezi
Nu-i așa c-am slăbit mult?
Mulțumesc, doar știi cât îmi doream asta!
totul era de la cifre și stres... că prea număram nopțile
când te așteptam cu mâncarea caldă,
așternutul pufos și parfumat
și toți copiii nenăscuți din dragoste
Dar, hai, mai spune-mi ceva despre tine!
Cum adică, ai emoții?
tu, care n-ai plâns niciodată,
bărbatul pe care nu-l impresiona nimic,
puterea care se împărțea și înmulțea la putere?
durerea nu mi-ai împărțit-o cu nimeni
înmulțeai numai lacrimile în patul
unde am murit de mii de ori încercând să nu mor
când îmi aruncai mângâierile prin alte așternuturi
'așa ești tu', îmi repetai absurd
cu același absurd prin care mă tot legam de tine
până-am primit lecția abandonului
Da? Chiar îți pare rău?
Deci, pentru asta ai venit...
lecția iertării ai primit-o când ți-am deschis ușa,
iar dacă într-o altă viață te voi întâlni din nou
așa, ca să ne rămânem prieteni,
îți voi lăsa libertatea
Dar, te rog, bea-ți cafeaua!
după aceea poți înnopta la mine

Geo Vasile: Sămânță

===========================
ând, spirit coborât
pe-o rază, desprins
de trup sub forma viziunii,
partea cea mai curată-a
sângelui se preface-n
sămânță, înlesnește
zămislirea prin comuniune
cu sângele-altcuiva,
în vas firesc, pneuma
ca simulacru unde sufletul
tău își ispășește pedepsele
realitate cu totul fantastică
a osândei din iad, biciuit
de fantasmele demonilor
cu trup de aer, atât de schimbător

============================

Geo Galetaru: Iertarea vine oricum

1. Iarna aceasta n-a avut nicio urmare
n-am rătăcit pe străzi aidoma cărăbușilor orbi
care-și caută un cuib pentru lumina pierdută
și chipul cu care am privit ziua cea nouă
nu s-a tulburat de grimasa uitării
și toate lucrurile în care am crezut
au rămas la locul lor
ca niște păsări surprinse în plin zbor
de fulgerul orbitor al unui laser
iarna aceasta a fost îngăduitoare
cu pielea mea rebelă
cu inima mea care așteaptă și acum
sunetul acela inconfundabil
care să-i spună că iertarea vine oricum
chiar dacă nu mai există zăpadă

2. Teama de mâinile roșii
ale acestei viziuni
când ai vorbit lângă morții tineri
o întâmplare ca o frânghie căzută pe cărare
acolo începe o milă uriașă
din care cresc semințele pe întuneric
dar noi ducem pe tălpi și în case
acest adevăr al celor plecați departe
și zilele încap într-o nucă fierbinte
care se lovește mereu de un zid anonim

Anatol Covali: Magic acord

Miraj mascat de şerpuiri fugare
când stoluri de păreri în urne cad
şi-avântul încolţeşte în răzoare
cel mai frumos şi inedit răsad.

Pădurile de împliniri exaltă,
plouă cu fulgi de-argint peste tristeţi
şi cântece se-adună laolaltă
în cele mai imberbe dimineţi.  

Tenebrele s-au risipit. Ferige
îmi răscolesc dorinţele fierbinţi
şi sufletul s-a învăţat să strige
când nervii obosesc şi sunt cuminţi.

Mă simt ca un păinjeniş. O ie
ţesută peste-al gândurilor grind,
magic acord şi o eufonie
în care ruguri de tumult aprind.

Nely Vieru: Violete

Motto: ,, Și dacă tot e să plouă
să plouă cu iubire
și atunci să fie potop!"
Când cerul tău plouă...

Cu fiecare gură de aer
pe care-l respir,
mă lași să te cumpăr?
Adierea ta lină de albastru zefir
e al inimii mele astâmpăr!...
Cu fiecare secundă

care zvâcnește prin mine,
roșu-violet ca floarea de nard,
pic cu pic,
mă lași să te beau?
Promit că n-am să te ard
cu aripile mele de vultur,
căci focul iubirii-l voi stinge
cu mii de săruturi.
Cu fiecare frunză ruginită,
în toamnă,

mă lași să colind
prin visul tău, doamnă?
Din clepsidrele mele
cu nisip de argint
voi face sub iarbă
fâșii de pământ
și visul tău... rouă!...

Mă lași să te beau
cât cerul tău plouă?!

Marian Florentin Ursu: Cearcăne de ceață

E linişte în ziduri , în pietre, tac ninsori
Şi aerul ne doare de-atâtea nopţi deşarte
Iar ochii tăi de frunze sunt răscoliţi de nori
Când pagina uitării e ruptă dintr-o carte

Şi timpul trece parcă vagabondând pe drum
Cu dinţi flămânzi ne-aşteaptă o toamnă nelumească
Ecouri de adio , eşarfe lungi de fum
Se frâng într-o beţie cu gust de vin şi iască

Tu pleci frumos când struguri se-nvineţesc pe culmi
Iar burgul de aramă se pierde-n amintire
Şi cauţi prin trecuturi , cel mai frumos nebun
Când cearcăne de ceaţă te mistuie-n tăcere

Violetta Petre: Relicve de vară

Nu mă-ntreba pe unde-alerg acum, am luat toate pădurile la pas.
Chiar dacă vor avea frunziș postum, eu mai culeg un verde ce-a rămas...
Au început să cadă frunze-n drum, eu mă feresc să calc pe ruginiu,
Mai au în ele-o urmă de parfum pe margini zdrențuite de târziu...
Nu mai sunt somnișori printre scaieți, s-au scuturat în nopțile de dor;
Le-aș fi furat carminu-n dimineți, să mă pictez în roșu când un nor
Mă va-mbrăca cu toamnă-n straiul gri și-albastrul va fi greu de adunat
Din ochiuri dintr-o mare de furii când liniștea spre nord s-a scuturat...
Tăceri adânci nainte de furtuni se țin de umbra mea, tocmiți gonaci
La vânătoare verii, de nebuni și tu privești înmărmurit și taci...
Ți-e arcul rupt de-atâtea încercări, săgețile le-ai irosit pe cerbi,
Pe căpriori cu sângele în nări... de după brazi pândesc mistreți imberbi...
Nu mă-ntreba cum voi scăpa din chingi, în care mai respir doar un tictac!
Poate cu gândul tău o să m-atingi, când fiarele vor trece la atac...
Și voi salva buchetul de culori și ultimele seve-ale iubirii
Cât încă vor mai fi în mine flori și-n tine vor mai plânge trandafirii...

Nicolae Nistor: Atingeri șerpuite

(erau degetele tale pe clapele unui pian)
aveai degetele prelungi de mare pianistă
pe care le simțeam pe obrazul meu
ca un dans șerpuit
eram într-o călătorie undeva cândva...
am văzut un afiș pe o sferă
erau degetele tale pe clapele unui pian
și auzeam muzica ta...
limba în care era scris afișul
era necunoscută de mine
acolo toți se cunoșteau prin atingerea palmelor
sau mișcarea trupului
trăirile erau atinse suav prin mâini
iar arta și muzica era în labirintul palmelor
ca un leagăn al creației
apoi am început să te caut
să aflu cine ești dacă ești tu
am pus mâinile pe obrazul
unei femei care a început să plângă
apoi am ascultat împreună
muzica ta...

Marin Rada: Stele...

În noaptea asta
număr alte stele,
nu știu nici câte-au fost
nici câte-au mai rămas,
bătăi de inimă îmi cresc
în piept, rebele,
și nu pot, de păcatul
acesta, să mă las,

Prea repede se-ntâmplă
și nu știu cum se-ajunge,
că mă trezesc în noapte
bolnav, cu trup plăpând,
ca pasărea închisă
într-un halou rotund
ce-l frământară caii
cu nimbul lor pur-sânge...

În noaptea asta
număr alte stele,
cuvintele îmi sângerează
peste trup,
aș vrea să știu
că-i una printre ele
ce-a răsărit în mine
și-a durut...