Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Ionuț Caragea, un poet de top în Franța

În această lună a obţinut două premii oferite de Societatea Poeţilor şi Artiştilor din Franţa. Este vorba de premiul al doilea la marele premiu „Henri MEILLANT” şi premiul al treilea la marele premiu „Jenny ALPHA et Noël-Henri VILLARD”, pentru volumul în Limba Franceză „J’habite la maison aux fenêtres fermées” (Locuiesc în casa cu ferestre închise), publicat la editura Stellamaris din Brest în anul 2019.Societatea Poeţilor şi Artiştilor din Franţa a fost înfiinţată în anul 1960 de scriitorul francez Henry Meillant. Este una dintre cele mai importante societăţi literare şi culturale din Franţa, onorând artişti din domenii precum poezia, pictura, sculptura şi muzica. În cadrul comitetelor acestei asociaţii au activat artişti cunoscuţi precum  Maurice Genevoix, Paul Guth şi Léopold Sédar Senghor. Ionuţ Caragea se află la al patrulea premiu câştigat în Franţa în numai doi ani. A mai fost premiat de două ori de Societatea Poeţilor Francezi, cea mai veche şi prestigioasă societatea de poezie din Franţa. Volumul „Mon Amour Abyssal” a căştigat premiul Francois-Victor Hugo 2018, iar „J’habite la maison aux fenêtres fermées” a câştigat premiul Mompezat 2019.
Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet, prozator, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural. 
Locuieşte în Oradea, România. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru al Societăţii Poeţilor Francezi, membru al Societăţii Poeţilor şi Artiştilor din Franţa etc. A publicat peste 50 de cărţi. Este tradus în şase limbi: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă şi albaneză. A fost printre câştigători la mai multe concursuri de poezie, aforisme, critică literară şi proză scurtă. Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste, unii critici considerându-l chiar liderul de necontestat al acestei generații. Totodată, este apreciat ca unul dintre cei mai atipici şi originali scriitori de care dispune în prezent România.
 Câteva cuvinte din partea autorului: „În primul rând, le mulţumesc tuturor celor care mă apreciază şi mă citesc, le mulţumesc criticilor şi scriitorilor care mi-au dat credit, le mulţumesc prietenilor şi membrilor familiei mele pentru susţinere! Nici nu ştiţi cât de greu a fost acest drum! Chiar şi să fii publicat în Franţa, este o mare realizare, dacă ţinem cont de miile de manuscrise care ajung la o editură… Iar apoi, să concurezi cu poeţi importanţi din Franţa şi din întreaga lume şi să fii, de patru ori, pe cele mai înalte trepte, este o realizare care mă bucură enorm! Mai ales că Franţa este o ţară cu o cultură uriaşă, care a dat lumii atâţia şi atâţia titani ai literaturii, atâţia câştigători de Nobel. Poate că nu aş ajuns niciodată să fiu premiat în Franţa dacă nu mi se puneau atâtea obstacole în lumea literară românească. Dar, mai bine să merg pe drumul meu şi să performez într-o lume literară mult mai valoroasă şi mult mai sănătoasă decât a noastră.”
(sursa:pagina autorului)

Vasile Ionac: ***



Chiar, nu se povestește pe planetă
ce era dac-aș fi fost femeie.
ce-aș fi spus eu azi la o șuetă
cu lacătul în căutări de cheie?
viața, veșnic umbră sau nedeie
se scarpină-n povești și face chetă;
chiar urlă-n lupi, miroase a uree
sau înflorește-n scâncet de brichetă.
partea mea, pe care nu o caut
stă pitită-ntr-un boboc de fată?
eu nu aud azi vaiete de flaut
și nu-mi doresc o lume răsturnată.
nu-s intrepid și... nu-s măcar precaut
în existența dur atomizată.
13 cuptor 2020, Căpâlna

Florin Alexandru Stana: Guașă


între covorul verde de pământ
cuprins
și cerul albastru
cel mai de sus e timpul de vară
cu macii la apus
aduceri aminte de ceară
în roșu întins
sculpturi de cuvinte...
înțeleg,
înțeleg că... mă topesc
picur din mine lacrimi colorate
de soare neceresc...

Daniel Luca: fragment...

Este posibil ca imaginea să conţină: text
"Oraşul e câmp de luptă
francezii se luptă cu francezii
italienii se luptă cu italienii
românii se luptă cu românii
sârbii se luptă cu sârbii
chinezii se luptă cu chinezii
grecii se luptă cu grecii
ideile rătăcite bezmetice
se lovesc de copaci
se lovesc de clădiri
se lovesc de tramvaiul galben
se lovesc de tramvaiul albastru
rămân scrijelituri pe scoarţa copacilor
rămân crăpături pe ziduri
tramvaiele sar de pe şine."
(din volumul "Barza vine nechemata" ed. Eubeea, Timișoara/2013)

Carmen Secere: șapte porți

când moartea nu mai e
ceva necunoscut
mă plimb prin bazarul
cu migdale și ceai dulce
imagini fără sunet
sunet fără imagini
o ambivalență ciudată
a supraviețuirii
în costumul de zugrav
lipesc afișe despre dispăruți
așa îmi reclădesc
viața
explozii
raiduri aeriene
și un răsărit izabel
deschid șapte porți
aprind lumina
poate cineva mă vede
cum fac semne în aer
cu eșarfa mea
din damasc

Cristina Ștefan: Azil într-o cicatrice - Teodor Dume


 
Îi citesc versurile de ani și ani în Cenaclul Lira21 și nu știu dacă prin comentariile mele, Teodor Dume a aplicat îmbunătățiri de stil sau de abordare lirică, pentru că este unul dintre puținii poeți care au avut de la început un stil original și foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas neschimbat ca tematică și viziune poetică, calități conferindu-i originalitate, autenticitate.  
 
Spuneam la volumul Moartea, un fluture alb că “poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un aide-memoire pentru repetabila stare de târziu, fragmentele vieţii amintite în reverii sau meditaţii au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin:  
“―undeva în copilul din mine  
zbura un fluture alb  
lăsând o dâră  
un fel de drum  
pe care  
oamenii plecau...”  
 
Acum citesc noul său volum Azil într-o cicatrice cu o tematică a singurătății și decorurile, personajele, întâmplările lirice converg spre copleșirea din singurătate, ca aură, karmă, sens- un arhetip determinant la Teodor Dume.  
Remarcabilă în acest nou volum acuitatea acestui simț al solitudinii pe care poetul îl transcrie solidarizant în diverse, foarte diverse unghiuri:  
 
“când cerul își îmbracă haina de vânt  
și-n utima tăcere  
să-mi facă loc  
iar din singurătate  
un prieten.”  
( ultima tăcere)  
 
Fraza poetică este epurată, TD scrie simplu, limpede, dematerializat, chiar și atunci când Eros își aprinde farurile asupra contextului, tot thanatic rămâne:  
“mă împrietenesc cu moartea  
și asta pentru că  
umbra s-a retras din tine  
ca un nor  
și ai plecat și ai plecat  
și ai plecat”  
(pentru atunci)  
 
Retragere permanentă în sine, de sorginte fatalistă, poezia lui TD este de o mare tristețe, sensul poetic este suferința, durerea, ermetizate în sine și traversând biografic textele. De la copilărie la tinerețe și maturitate, tablourile și nostalgiile au un tonus blocat în meditația singurătății și a morții, supunându-se mereu unui timp psihologic negru, mat. Este un timp asumat și de acceptare a sorții:  
“acum mi-e inima strânsă ca un purece  
salt din durere în durere  
oftez  
dar nu spun nimic”  
( îmi cer iertare, bunico!)  
 
“stau în mijlocul unei lumânări aprinse  
și tremur  
în tot acest timp  
întunericul iese din mine  
ca dintr-un chip”  
(câteodată și Dumnezeu rămâne singur)  
 
Teodor Dume se înscrie cu brio pe linia black a poeților români, într-o lirică specifică liricii noastre seculare, de la Miorița la Eminescu, Bacovia, Emil Bota, thanatosul din “mai am un singur dor” scriind, în continuare, despre tristețea adevărului ființei, cea muritoare. Așa după cum spunea Vasile Petre Fati, într-o poezie similară în meditație existențială:  
 
“Eu sunt un om singur. Nu am ce face cu singurătatea mea./ Odată m-am gândit că e bine să cred în moarte./”  
 
Aș adăuga…“și în poezia ei…”  
 
Cristina Ștefan  

Florian Lazar: poeme


Amintiri...
Nicio pasăre nu zboară,
cum zbura odinioară,
iar florile de mușcată,
parcă-s ploaia neudată,
când pătrund în amintiri,
precum spinu-n trandafiri...
                                   

Să-mi cânți...
Să-mi cânți lăutare,
Ce știi tu mai tare,
Să-mi cânți de iubire,
Ce-mi tot stă în fire.
Să-mi cânți lăutare,
Că dragostea-i mare
Și dorul învie,
Ca o păpădie.
Să-mi cânți lăutare,
Cu cobza ta mare,
Un cântec divin,
La un pahar cu vin.
Să-mi cânți lăutare,
Un vers de chemare,
Sub bolta cerească,
Iubirea să pornească...

Cornelia Mazilu: mi-a bătut lumina-n geam


Mi-a bătut lumina-n geam
Și-avea degete de aur,
I-am deschis, și pe un ram
Gângurea un graur.
Când am dat să mă aplec,
Pletele mi-erau din rouă,
Și am vrut așa să plec
Într-o lume nouă.
M-am gândit să mă ridic::
Aveam rădăcini adânci,
De grâu ce se coace-n spic,
Și-am încremenit atunci.
Brațele-adiau în vânt,
Inima valsa și ea,
Sufletul își lua avânt,
Că-n el pâinea se cocea.
Jarul ce curgea din soare
Miru-n floare revărsa,
Nu știam de ce mă doare
Invierea ast-a mea.
M-am făcut una cu cerul
Când l-am coborât în piept,
Și-am aflat încet misterul,
Înălțării ce-o aștept...

Corneliu Neagu: Toamna vieții

Atâtea amintiri am strâns în viață –
ce grele-mi par când anii se tot duc!
S-au așezat pe gânduri ca o ceață
să îmi cobească-n cântecul de cuc!...
Iar de privesc aevea peste vreme,
spre căile pe care le-am parcurs,
mă răsucesc pe muchii de dileme,
rămase cu-ntrebări fără răspuns.
Mi-am căutat destinul printre stele,
din neguri reci m-am ridicat în zbor,
am aruncat ratările prea grele
pe zdrențele căzute dintr-un nor,
din drumul meu am izgonit himere,
care-așteptau credința să-mi-o ia,
am frânt din ochi ispite efemere,
ieșite la răscruci în calea mea.
Am adunat din tină nestemate,
le-am șlefuit și nume sfânt le-am dat,
mi le-au furat mișeii, pe-apucate,
zicând că ei în taină le-au creat.
Ajuns acum în toamna vieții mele,
privind în urmă parcă mă-nspăimânt,
destinul meu, luat cândva din stele,
se zbate-n van pe-o aripă de vânt.
Dar tot urcând spre sferele astrale,
lăsând pământu-n urmă răscolit,
mai ud cu stropi de viață câte-o floare
când văd că se-ofilește-n asfințit.

Vasilisia Lazãr-Grãdinariu: stare de o nouă zi


în fiecare dimineață
mai decojesc
un strat de iluzii
de pe gene
ca și cum visele sau urmele lor
s-ar putea atât de simplu spăla
cu sarea din lacrima
rațiunii
rătăcesc prin mine
ca printr-un parc pustiu
cu frunze moarte pe cărări
și bănci scorojite
de uitare
e-atâta liniște
și nicio pasăre
sunt atâtea alei
și nicio urmă
doar eu
copac bătrân și solitar
în scoarța căruia ți-ai scrijelit
adânc numele
la braț cu o singurătate
în care să-ți odihnești
măcar din când în când
sufletul pribeag

Protejați-vă sănătatea!

Pe durata stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, toţi angajaţii din sectorul public şi privat au obligaţia să urmeze următoarele măsuri:

  • se va întrerupe orice contact între angajator/angajat/alte persoane aflate în incinta instituţiei şi persoana simptomatică; dezinfectează spaţiul de lucru şi obiectele necesare activităţii proprii
  • respectă toate instrucţiunile prevăzute în planul de prevenire şi protecţie şi instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă întocmite de către angajator pentru prevenirea răspândirii coronavirusului SARS CoV-2
  • poartă măştile de protecţie care să acopere nasul şi gura la locurile de muncă organizate de angajatori; îşi pot schimba echipamentul de protecţie utilizat în drum spre locul de muncă (mască şi mănuşi) cu un echipament nou
  • acceptă verificarea temperaturii corporale la intrarea în sediu, la începutul programului şi ori de câte ori revin în sediu; înştiinţează imediat angajatorul dacă prezintă, la începutul sau în timpul programului de lucru, simptome ale infectării cu virusul SARS CoV-2 (tuse, strănut, rinoree, dificultăţi respiratorii, febră, stare generală alterată)
  • rămân la domiciliu dacă, înaintea începerii programului de lucru, prezintă simptome ale infectării cu virusul SARS SARS CoV-2 şi anunţă angajatorul cu privire la acest lucru; contactează, imediat, medicul de medicină a muncii responsabil al unităţii/medicul de familie sau, în cazul în care starea acestuia este gravă, serviciul unic de urgenţă 112
  • în cazul necesităţii izolării la domiciliu, angajatul va intra în concediu medical, în baza adeverinţei eliberate de medicul de familie după perioada de izolare la domiciliu
  • în cazul carantinei instituţionalizate, revenirea la serviciu se va face cu adeverinţa pentru concediu medical, eliberată în baza avizului epidemiologic emis de Direcţia de Sănătate Publică din judeţul în care îşi desfăşoară activitatea/Municipiul Bucureşti, la încheierea perioadei de carantină; angajatorii de tip instituţii/autorităţi publice suportă integral indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate aferente certificatelor de concediu medical pentru carantină ale propriilor angajaţi
  • îşi spală şi dezinfectează mâinile
  • identifică şi foloseşte culoarele de circulaţie asigurate de angajator; evită staţionarea în spaţiile comune
  • aeriseşte frecvent (minim o dată pe zi) spaţiul închis în care îşi desfăşoară activitatea
  • în cazul muncii la domiciliu sau a telemuncii, angajaţii îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea angajatorului şi în conformitate cu pregătirea şi instruirea lor, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională sau contaminare epidemiologică cu coronavirus SARS CoV-2 nici propria persoană, nici alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă
  • evită, pe cât posibil, comunicarea prin intermediul documentelor tipărite, atât în interiorul, cât şi în exteriorul unităţii/instituţiei pentru a limita contactul direct între persoane.

Gheorghe Apetroae: În cerul din duh


De când păstorii fideli ai astrelor
plecați magnetici în substanța veșniciei
tot întorc cu setea lor minerală sferele
și își flueră din lumină eterul,
ți-ai lăsat de cârmă cerului inima
în triumful gândului tău călător…
De atunci culegi și te joci cu fulgerele
din pieptul jăruit cu japs- amintirile bolții-
din totul cel rămas în ea neprețuit,
dansezi în cerul din duh
cu fulgii în prasen - așezați
în tine la rugă, ca îngerii agăţaţi
de sufletul umblător al mamei...
Sorbi din corindonul sfânt al flăcării,
șerpuind pe fereastra inimii cerului
răceala clipei albastre din stele,
împărțind-o cu universul avid de plăceri…
Visezi adânc, în cântec de pasăre,
la freamătul de atunci al brazilor:
stâlpii celești la cuhla desmină,
spre a-ți undui în ierburi moi și în flori
pe steiul malachiu - chemările
prezențe ritmice, statornicite frunții poveri…
Rătăcești cu stelele şi plângi, împreună
cu demonii torturați de liniștea serii
în lințoliu cinabru la Crucea din mijloc
de drum, înlăcrimându-ți trecerea...
Iar când săruți solar buzele Lunii
și-ți învârți zările ostenite de patimi
în cerul din duh, sporești secundele
calde în roze,
în narcise, zambile, iriși și în magnolii...
Îți reînvii, la cumpăna rece a vieții,
izvoarele, pe care le înspumezi cu privirea
pătrunsă adânc în ultimul tău gând,
să-ți poți reîntoarce în cerul din duh, primăverile...!
Suceava - Moișa - Suseni, 10 august, 2000.

Ionuț Caragea: aforisme

Cuvintele mari - tăceri îndelung răbdătoare. Gânduri răstignite pe crucea nopții.
*
Omul fără credință este o caricatură a umbrei.
*
Tristețea - iubire retrasă în cochilia gândului.
*
Pământul - o scurtătură spre cer în care ni se agață umbra.
*
Omul - un strop de adevăr sub aripa arsă a dorului.
*
Gândurile sunt ca apostolii. Unul va reuşi mereu să trădeze.
*
Între palmele lui Dumnezeu - universul uşor ca o lacrimă. Între palmele omului - o lacrimă grea cât tot universul.
*
Aforismul - tir cu arcul cuvintelor.
*
Sufletul – arcuş pentru viori de lumină.
*
Lacrimile - ploaia de stele a sufletului.
*
din vol. Gânduri pentru caricatura umbrei, ed. Ecou Transilvan, 2020
Pe scurt:
Ionuț Caragea (n. 12 aprilie 1975, Constanța) a publicat peste 40 de cărți. Critica literară românească îl consideră drept unul dintre liderii generației de scriitori douămiiști și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România. A obținut premiile pentru poezie „François‑Victor Hugo 2018” și „Mompezat 2019”, oferite de Societatea Poeților Francezi, cea mai veche și prestigioasă societate de poezie din Franța.
În calitate de aforist, este publicat în limba italiană, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional Naji Naaman din Liban cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei (Editura Fides, Iaşi, 2008), traduse în limba franceză de Prof. univ. dr. Constantin Frosin. Este publicat în antologia premiilor literare Naji Naaman 2012 în trei limbi: română, franceză şi arabă. Este inclus de Nicolae Mareş în Cartea înţelepciunii universale. Maxime şi cugetări din literatura universală (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014). Este publicat, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Digital Unicorn, Constanţa, 2016), iar în 2017 este unul dintre cei 40 de autori incluşi în a doua ediţie a aceleiaşi antologii. Participă în 2017, la Tecuci, la Festivalul Internaţional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, câştigând premiul special „Mihai Pauliuc”. La al doilea festival, desfăşurat tot la Tecuci în 2018 şi închinat Centenarului Marii Uniri, câştigă marele premiu şi trofeul „Sapiens Piroboridava”. Este inclus în ambele antologii ale festivalului. Promovează aforismul românesc în Franţa, fiind coordonator principal al antologiei Aphorismes roumains d’aujourd’hui, editura Stellamaris, 2019.
Volumul “Gânduri pentru caricatura umbrei” conţine 581 aforisme (206 aforisme noi şi 375 aforisme selecţionate din volumele anterioare).

(sursa:pagina autorului)

Dogaru Adi: Cuget de român


Știu c-ați vrea să vă slujesc, să mă vând pentru arginți
Sufletul să-mi pângăresc, să-mi las calea către sfinți!
Ce să fac eu cu puterea,la ce-i bună bogăția
Dacă țara-mi tristă plânge, dacă plânge România?
De mi-ați da funcții înalte, dregător, pașă sau agă
Nu mă vând pe toți arginții, nu-mi dau demnitatea șpagă!
Sunt român cu țara-n sânge și am spiritul de dac
Onoarea n-are măsură,demnitatea nu-i la sac!
Eu nu am decât un crez,vreau să-mi înflorească țara
Vreau miros de pâine coaptă și s-aud cum merge moara !
Nu vreau bani și nici palate,nu vreau nici o bogăție
Cântec vreau și voie bună,lacrimi doar de bucurie!
Vreau să văd țăranul vesel și deschis cum robotește
S-aud susur de izvoare, pasărea cum ciripește!
Să văd sate renăscute și descrise-n poezii
Și pe uliță cum țipă și se joacă mulți copii!
Să văd cum coboară turma mioritică în vale
Câmpul să mi-l văd cu lanuri și pășunile în floare!
Să-mi văd țara primenită ca în zi de sărbătoare
Să m-adoarmă poezia, ciocârlia vreau să zboare!

Silvia Bodea Salajan: cenușa cuvântului


rog pădurea să mă învețe
desfrunzirea de gânduri în neliniștea
vântului
rog ploaia să mă învețe
rostirea lacrimii din dor de tăceri
în sarea pământului
rog pasărea să-mi deschidă ferestre
spre zborul ce visează odihna
cuvântului
rog apele să mă ascundă
în scoicile mării eșuate-n zbaterea
valului
și focul îl rog să mă ardă - n cenușa
opalului
rog floarea să mă învețe
bucuria trăirii de-o clipă în armonia
gradinii
și soarele-l rog să mă învețe
binecuvântarea luminii
și dacă voi învăța trăirile pe scala
iubirilor toate
voi avea drum deschis ca să merg
mai departe

Reclame: Military Surplus Oradea, Strada Primăriei 33

militarysurplus.ro | Surplus Militar, Imbracaminte,Bocanci ...
auc-swat: U.S SURPLUS(US서플러스) 미 육군 방출 불규칙 Army Combat ...French Army Backpack Tecpack With Hipbelt Coyote Genuine Military ...
M1940 Stalshlyem - military surplus Soviet helmet 1 \ Random item ...
Military Surplus & Outdoor Equipments a... - Military Surplus ...
Dumnezeu nu este de partea marilor batalioane, ci de partea celor mai buni împușcători.
  (Voltaire)
O halbă de transpirație economisește un galon de sânge.
  (Generalul George Patton)
CUREA ALBA, ARMATA GERMANA , SURPLUS MILITAR | Surplus militar ...Oradea, Strada Primăriei ,nr.33/a
Humvees and other military surplus vehicles could be street legal ...
Swiss Link Military Surplus
Oradea, Strada Primăriei, nr.33/A
Armata este invincibilă în război pentru buget.
  (Arkady Davidovici)

Gas masks for sale at a military surplus stand at El Rastro market ...

Comandantul este ca un semn rutier: arată tuturor unde să meargă, dar nu merge acolo el însuși.
 ( Konstantin Melihan)
Military Surplus Italian Flight Bag Grade 2 Olive DrabOradea, Strada Primăriei, nr.33/A

Canadian Army Uniforms American Army Uniform Wholesale Military ...P3 073 Military Surplus Helmets Stock Photo - AlamyGemstone Plastic, Military Surplus, gemstone, jewellery, military ...

Oradea, Strada Primăriei, nr.33/A
Ammunition Box Plastic Letter Box Military Surplus PNG, Clipart ...


Rodica Cernea: tu

În trupul meu
timpul se scaldă fără jenă.
Animal hăituit în arderi spirituale,
găsesc perfecțiunea
în singurătatea discretă a flăcării
care mă arde cu însuflețire.
Cuvinte vechi, arar folosite
și-au aruncat căpestrele
unduind frumos prin ograda lui timp,
ascunzându-se în pântecul dimineții
zămislind răsărituri!
Gândul mi-l dau de pomană
răstignindu-l pe-un altar
în purgatoriu.
Din el, o lacrimă
se prelinge discretă
înălțând templu
cu mii de vitralii
în care veșnicia-și găsește sălașul!
O fărâmă din viață
mă ține plută,
m-a pregătit pentru tine,
rătăcitor în orizontul parcat
la poală de gând!
Luminișul descoperit
la tâmpla-ți albă
m-a ademenit într-un cuibar,
povară demult uitată,
dar atât de așteptată!

Gina Zaharia: enigme

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbindaltădată ar fi fost imposibil să te citesc
în cafea
acum s-a spart ceașca și ascult fluieratul lui iulie
prin lanul cu grâu
n-am altceva de făcut
acolo am dat ziua bună unui străin
stătea rezemat de o monografie cu imagini uimitoare
avea surâsul unui actor
și făcea să dispară soarele după blocuri
târziu de tot
mă gândesc să așez gândurile
într-un hexagon
a șaptea zi să le trec Dunărea
dacă le voi îneca înainte de port înseamnă că sunt salvată
iar dacă se întâmplă să fii acolo vom pescui
noapte de noapte
și ofrande vom face
pentru păsări și zile sfioase
enigmele vor fi preferatele noastre
dar
s-ar putea să le descoasă domnul acela misterios
care-ți seamănă perfect și apare
odată cu zorii

Dorina Neculce Obedeya: Nihil sine Deo!


corbi cenușii fără de ochi
se rotesc pe deasupra lumii
sparg lumini în dangăte flămânde
despicând trupul amorțit al nopții
mâinile cutremurate numără zădărnicia
așezând-o în cuburi de granit
a mai trecut o duminică răstignită
pe un alt deal al crucii
încă un pas o sută şapte şi
muntele Tabor se va toci în
drumul acesta fără de sfârșit
care o să ne intre negreşit
pe sub coaste ziua
nu mai împletim cununi
din ramuri de spini
nu mai aducem oţetul
în pocale de argint
drept răscumpărare a păcatelor noastre
doar ne scuturăm sandalele de praful istoric
şi intrăm tropăind nesimțitori
în cetate pentru ca nimicul
să nu se mai sfârșească

Maria Podari:În lada de sub pat a tatei


...să crezi că le-ai pățit pe toate - nici jumătate n-ai trăit:Maria Podari: În lada de sub pat a tatei
- ce n-ai făcut - regretă -să-ncerci măcar,cât poți,de poți;
- de sufletul și inima sta-va în loc - întreabă-te,în liniște - ce ți se potrivește;
- casa s-o aranjezi cu soarele în față - trezește-te-naintea lui -
și când plouă cu soare și când plouă cu fum;
- vorbele dulci - le potrivește după fapte;
- nu spune ce ți-ai pus de gând,că vin prietenii,cu câte și mai câte;
- la bani să nu-ți stea gândul - se-adună,dacă pui deoparte,puțin câte puțin( tu știi cum băgam mâna până la cot, în cizmă-n beci - era ciubucul tău, nu știa nimeni);
- țigara o împarte-n trei,de primăvara până toamna, iarna să nu fumezi - și gata ai învățat cum să te lași;
- vecinii de se ceartă pe mejdină - tu fă-ți de lucru - de cum niciunul,capeți doi dușmani;
- să îți cinstești părinții - ca ceva sfânt - chiar de nu ți-au dat îndeajuns - nu a fost mult! - dar - a fost tot!
-când omul este supărat - nu întreba, te-așează lângă el,tăcut, o vreme - că se dezleagă singur;
- te-arată om de rând,umil,când poate...întâlnești minuni - din cele de la Dumnezeu lăsate;
- și nu rămâne singur - se dă doar o felie - cu ea - tu trebuie să mănânci tot;
- de te-o îmbătrâni rușinea și lenea lumii - pleacă, le știu pe toate ei;
- la masă așează-te curat,cum se cuvine și nu uita să îți faci cruce,de fiecare dată,ca-i apucat să mai muncești;
- în talpa asta până acum n-a călcat nimeni - poate copiii tăi,
să-i ții pe lângă tine cu povești(cu lupul ce numără la oi,sub pod...cum trece numai una...numărați împreună...eu știu până la zece...lasă pe altă dată...când n-o să am de lucru - te-nvăț
din zece-n zece,ca pe sora ta,cu-n an mai răsărită...acuma vreau...bine atunci! - închide ochii și numără cât știi - și-adoarme de îndată)
...ia seama:
- cucul -își face casă în alt cuib;
- pe cuibul de turturele și rândunici - să nu pui mâna - că părăsește puii;
- câinii nu mușcă omul bun - latră puțin și tac;
- pomii dau roade multe - dacă îi cureți și îi altoiești;
- femeia, rămâne lângă tine - dacă-nțelegi ce-nseamnă, pas cu pas;
- să nu te-abați din rândul omeniei;
- să ai vin de la vin - din vreme pregătește un pai pentru slăvină;
- la cârciumă - stai la tejghea-n picioare,un pas de murg, să afli mersul lumii;
- prietenii de-or fluiera...să nu-ntorci capul,ești pierdut,să dai binețe și să-ți vezi de drum;
- dacă ai sete mare la trezie - nu e semn bun;
- te rânduiește între oamenii - cu sapele la locul lor;
...când cerul se încruntă,cu fulgerări - aruncă tot ce ai la tine fier și nu te-adăposti sub pom, în câmp de te întâmpli;
- pe fete le pricepi - după lăsate poale,pomada din obraz și floarea la ureche ...iar pe flăcăi îi dovedești - de cum ciomagul răsucesc deasupra capului,în hore - cu cât mai mare măciulia,cu-atâta mai săraci de minte...să nu iei hora înainte - n-ai frați să-ți țină coada,nici tira - ți-o sparg prietenii - tocmai atunci,când te-ai înfierbântat mai bine;
- lângă femeia ta - să nu pui capul - să fie trup străin chemarea pentru amândoi... acum te prinde,nu te pune...ea știe câte rosturi trebuiesc...și-o să te scapi! - pe urmă o să vezi ce-nseamnă...să nu te plângi de șale...c-o bagi la bănuieli;
- pe mumă-ta să nu o dai deoparte - că e păcat mare - de mine să nu-i amintești,că-ți face capul calendar și plânge;
(eu te-am purtat mai bine de patruzeci de ani în traistă și-n război - când mic erai, fugeam din câmp,cu sticla-n sân,cu lapte de la vacă,să-l apuci cald)
...când lung cât patul mă întind - tu mă ridică de trei ori pe brațe și-ntoarce-mă cu fața la perete, numai puțin - și lasă!
- a ta e casa, pământul din Săliște și via de la deal, s-o tai pe cap,în anul următor,ca să întinerească...
- toate stăteau înghesuite...în lada de sub pat a tatei - zestre de la bunicul - fie iertat - și nu mi-a spus nimic!...

Teodor Dume: Aforisme


Vorba mamei e ca o rugăciune îndreptată înspre Dumnezeu
*
Nu îți băga mâna în buzunarul în care nu ai pus nimic
*
Fii înțelept și ascultă în stânga și în dreapta înainte de a porni pe un drum necunoscut
*
Trăiește/ți sărăcia deopotrivă cu bogăția sufletului și vei fi fericit
*
În tine există atâta iubire încât poți să o dăruiești întregului univers,dar trebuie să știi cui,când și cum să o dăruiești
*
Doar cei căzuți pe genunchi pot vedea înaltul cerului
*
Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa
*
Testează/ți sinele dăruind
*
Nu îți îmbogăți trupul pentru a te îndepărta de prieteni,ci îmbogățește/ți sufletul pentru a/I apropia
*
cel ce te urăște îți va da bună-ziua mereu dar niciodată nu te va îmbrățișa cu mâinile sale de om ci te va aștepta  la răscruce deghizat
...în chip de om
*
Tot ce vine din tine cu credință îți definește sinele
*
Dacă nu-i îngădui celuilalt să existe nu exiști nici tu pentru el
*
Genuine US Military M9 Bayonet from Tri-Technologies - Safety One ...Respectul – fericirea de a plânge și a ne bucura cu toții în aceeași limbă, cea a oamenilor
*
Ca să poți avea o cerință, învață stăpânirea de sine
*
Nu fi un imitator egoist al iubirii
*
British Military Surplus DPM Windproof Jacket, New - 709823 ...Reclamă: Military Surplus/OradeaField Kitchen Military Surplus Cooking PNG, Clipart, Army, Army Of ...

Frențescu Oana: Ochi prelungi


ochii prelungi au intrat în icoană,
așteptarea rotundă a rămas sigilată.
patul a coborât și mai mult,
locul se leagănă sub draperiile grele.
biroul de lemn neted, statornic e mereu deasupra.
aici gândurile devin o scriere de citit,
lumina înfrigurată asistă neputincioasă.
se aleargă, se stă, se visează, se fac imagini din cioburi de gând,
risipă de zbor, risipă de vânt,
pe toate fețele inima mea e în umbra unei frunze.
10 iulie 2020/

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10