Veronica Pavel Lerner: La glace/ Oglinda

      LA GLACE

Si bleu, si blanc, si beige
Devient le lac en ombre!
Le parapluie sous neige
Répand le noir, le sombre.

Si beige, si bleue, si blanche,
La pluie des mots s’écrase
Entre les vides branches
Glacées. Fini l’extase!
----------------------------------

Fini l’extase. Glacée
Entre les vides branches,
La pluie des mots s’écrase
Si beige, si bleue, si blanche!

Répand le noir, le sombre
Le parapluie sous neige;
Le lac devient, en ombre,
Si bleu, si blanc, si beige….

OGLINDA

Ce bej, ce alb, ce-albastru!
Se schimbǎ lacul sumbru
Umbrela-n nea, sub astru,
Reflectă negru-n umbrǎ

Ce bej, albastrǎ, albǎ
E ploaia din cuvânt
Pe ram, gerul e salbǎ,
Extazu-i în mormânt

-----------------------------------

Extazu-i în mormânt
Pe ram geru-i o salbǎ
Iar ploaia din cuvânt
E bej, albastrǎ, albǎ

Reflectǎ negrul sumbru
Umbrela-n nea, sub astru
Se schimbǎ lacu-n umbrǎ
Din bej în alb, albastru

Costel Zăgan: Sentința-i divină

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare

(Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ)

Corbu Daniel: Aforism

 

                                                                                 

Nici CÂNTECUL, nici MAMA, nici ŢARA,
nimic nu-i binefăcător dacă
nu sunt cuprinse în mireasma lui Dumnezeu !

Ionuț Caragea: Aforisme

Aforisme despre "Dumnezeu" din antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, februarie, 2021.

*

Uneori îmi trec prin cap gânduri furioase ca niște armate de fulgere. Poate că Dumnezeu încearcă să comunice cu mine, iar eu, ca un insomniac, număr secundele dintre lumina pe care n-o ating și glasul pe care nu-l înțeleg.
*
Gloria este inerția clipei în eternitate. Iubirea este inerția eternității într-o clipă. Cunoscându-le pe amândouă, prefer magia lui Dumnezeu...
*
Și chiar dacă vei fi rănit, să accepți durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubește omul iubește Dumnezeu și, dacă nu renunți niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunță la tine și îți va da într-un final ceea ce meriți.
*

Tot ce este materie poartă amprenta lui Dumnezeu. Iubind materia în esența ei, putem accede la divinitatea ei.
*
ADN-ul lui Dumnezeu este compus din spiralele galaxiilor.
*
Dacă la început a fost cuvântul, pot spune că Dumnezeu a fost poet și a creat universul așa cum și eu am creat poezia mea.
*
Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur.
*
Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu bănuiam cât de greu este să rămâi Om atunci când ești singur.
*
Când ești înconjurat de străini, Dumnezeu este mai aproape de tine.
*
Dumnezeu, prin nemișcarea sa, spune totul.
*
Dumnezeu nu-și trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.
*
Dumnezeu scrie cu pană de înger.
*
Dumnezeu este prisăcarul stelelor.
*
Dumnezeu locuiește la ultimul etaj… într-un cer fără scări.
*
Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă…
*
Azi, pe fruntea mea, pianotează Dumnezeu.
*
Dumnezeu – ceasul deșteptător care ne trezește, prin revelație, din somnul letargic al existenței.
*
Prefer să rămân toiagul tău, Doamne, pe care să-ți sprijini sufletul, și să mă doară dragostea ta decât să mă dărâme cuvinte de dragul cuvintelor...
*
Suntem asfixiați cu zădărnicie și necunoaștere. Aș vrea să vină Dumnezeu să ne facă respirație gură la gură...
*
Prin subteranele minții, Dumnezeu se balansează pe un hamac plin de stele.
*
Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca fiind cel mai folositor răspuns?
*
Tot ce-i adânc până-n suflet este resimțit și de Dumnezeu: durerea, dragostea, chiar și abisul din noi.
*
Respect religia în care m-am născut, dar nu mă las ușor convins. Îmi place să-l provoc pe Dumnezeu cu întrebări indiscrete, ca mai apoi să fiu persecutat cu miracole.
*
Dumnezeu este sus, atât de sus încât cei care încearcă să-l găsească prin puterea minții vor fi striviți de avalanșa propriilor gânduri.
*
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.
*
Dumnezeu își permite luxul de a da tuturor oamenilor autografe cu raze de soare. Când vine noaptea, stelele îi scriu și îi rescriu biografia pe paginile infinite ale cerului.
*
Dumnezeu stropește pânza dimineții cu rouă. Este divina lui semnătură.
*
De dragul liberului arbitru, Dumnezeu ne-a tăiat sforile. Acum doar speră să ne facem leagăn din ele.
*
Știți de ce plouă atât de mult? Pentru că nimeni nu-i oferă lui Dumnezeu o batistă...
*
Dumnezeu, ambasadorul lacrimii mele pe lângă inima ta.
*
Dumnezeu e perla după care te scufunzi în propria lacrimă. Uneori e cuvânt, alteori e tăcere.
*
Dumnezeu nu se dă în spectacol. Nu are loc de măscăricii acestei lumi.
*
Pentru ochii lui Dumnezeu, e bine să fim împreună. Pentru gândurile sale, e bine să fim singuri.
*
Dumnezeu ne-a dat la fiecare atâta minte câtă putem duce.
*
Dumnezeu scrie cartea vieții, cerul e hârtia indigo, iar noi suntem urmele scrisului.
*
Omenirea este o pagină ruptă de Dumnezeu din cartea visurilor sale. O pagină pe care și-a vărsat cafeaua cu stele.
*
Dumnezeu are mireasmă de cetini de brad.

Ionuț Caragea: aforisme

Aforisme despre "Aforism/Aforist " din antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, februarie, 2021.

*

E greu să fii un aforist înțelept atunci când oamenii vor definiții convenabile pentru toate păcatele lor.

*

Aforismul este pepita de aur pe care aforistul o găsește în meandrele inspirației.

*

Piatra lui David a dărâmat un munte de carne. Aforismul poate și el dărâma un munte de literatură.

*

Aforismul - selfie fără mască.

*

Aforismul - tir cu arcul cuvintelor.

*

Aforismul este o acoladă care se închide în cerc și devine punct.

Mirela Duma: Poem firesc

zilele noastre împreună -
vers alb
din poemele unor dimineți 

sărbătoare
devreme sau târzie,

degetul tău
lăsându-mi pe buze
urma rugăciunii
blând curgătoare 

a naștere și minuni.

Vasile Ghica: Aforisme

Ajuta dreptatea sa-si taie drum spre podium!
*
Lipsa de comunicare este maternitatea multor tragedii.
*
Bruma cazuta primavara este rautatea cu care întâmpina
natura precocitatea mugurilor.
*
În fiecare familie exista câte un acerb, ori mocnit razboi
de independenta.
*
Taranul trebuie sa se bucure macar de elogii, daca de
prosperitate nu poate fi vorba.
*
Omul este singura fiinta mobilata cu speranta vesniciei.
*
Este forte cel care ezita sa foloseasca forta.
*
Orizontul este acolo unde cerul mângâie pe crestet pamântul.
*
Demitizarea este dusmania tembela împotriva povestilor
fondatoare si formatoare ale unei natiuni.
*
Consumul populatiei trebuie stimulat, nu absolutizat.
*
Banul spurca totul. Mai curat era comertul de tipul:
castraveti contra margele colorate.
*
Onestitatea tânjeste pentru canu si-a facut înca loc
în politica.
*
Traiesti intens când simti ca te nasti în fiecare dimineata.
*
Doamne, de ce-ai mai facut iadul, daca exista pe lume
politica?
*
Si tânarul si ucenicul trebuie sa renunte cât mai repede la
statutul de iedera.
*
În esenta, scoala trebuie sa transmita cu prioritate stari de
spirit, apoi informatii.
*
Seneca a fost mâna dreapta a lui Nero. Si nimeni nu a avut
de câstigat.
*
Ar fi buna scoala, daca ar eradica plictiseala.
*
Maturizându-l precoce pe elev, scoala îi împutineaza
copilaria.
*
Când nu-si gaseste dascalul potrivit în scoala, discipolul îl
cauta în strada.
*
De monotonie sufera timpul liber, nu munca.
*
Pe fratele fiului risipitor corectitudinea îl face îngrozitor
de plictisitor.
*
Ratiunea poate fi libera si în ocna.
*
Revolutiile încearca sa slefuiasca cu bâtele lumea visata
a viitorului.
*
Destinul poate fi si un sumum de circumstante.
*
Curajul exagerat al tinerilor este generat de necunoastere.
A celorlalti, dar si a lor însisi.
*
Gura lumii îti critica pacatele. Dar nu ti le poate interzice.
*
Adevarata împlinire în viata tine de pasul de la obsesia
materiala spre cea spirituala.
*

Ovidiu Kerekeș: aforisme

Hrăneşte-ţi trupul cu produse naturale, mintea cu informaţii reale, şi sufletul cu bucurii speciale.
*
Natura mă uimeşte în fiecare zi, caracterul omenesc a încetat de mult timp să mă mai uimească.
*
,Motivația aduce mișcare,mișcarea aduce viață!,,

*
Pentru suflet se găsesc sute de religii, în schimb pentru fizic doar una, sportul!
*
Natura mă uimeşte în fiecare zi, caracterul omenesc a încetat de mult timp să mă mai uimească.
*
"Natura mă uimeşte în fiecare zi, caracterul omenesc a încetat de mult timp să mă mai uimească."
_____________
Ovidiu Kerekes

Gheorghe Grigurcu: Citate

*
Între atâtea promisiuni pe care viaţa, în chip oribil, le-a spulberat, una dintre puţinele pare a se confirma: acea potrivit căreia orice senior îşi găseşte, la nevoie, scutierul.*
*

Lupta cu suferinţa e o formă a luptei cu tine însuţi.

*
Nicio tristeţe nu are credit fără un sacrificiu care s-o justifice interior.
*

Uneori durerea e o simplă chestiune de poziţie a trupului sau a conştiinţei.

*
Prin însăşi disimularea sa, ipocritul dă dovadă că se dispreţuieşte pe sine.

*
Unele suferinţe sunt atât de mari, încât par a include obligativitatea unei recompense. Iată cum se susţine viziunea eschatologică!

Teodor Dume, aforisme

*  Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei

*  Cu cât eşti mai aproape de adevăr cu atât devii mai puternic în faţa celorlalţi

*  Omul dacă ar avea chiar şi o singură aripă ar zgârâia cerul

*  Anturajul este o văgăună din care respiră doar cei din interiorul ei

*  Nu da sfaturi de escaladare a muntelui dacă nu i-ai atins vârful

*  Uneori iubirea este cea mai puternică armă a umilinţei

*  Dacă toate durerile s-ar limita la o singură lacrimă am deveni foarte săraci

*  Fără iubire nu poţi trece nici de tine însuţi

*  Sufletul omului e ca şi iubirea, nu îmbătrâneşte niciodată

*  Înţelepciunea maturizează, nu şi îmbătrâneşte

*  Când nu mai exişti ca trup poţi fi orice, că nu mai contează

*  CREDINŢA – singurul sprijin al trecerii prin viaţă

*  Credinţa te înstrăinează de prietenii falşi dar te apropie de Dumnezeu şi de tine însuţi

*  Bruiaj – două inimi sfidând tăcerea

*  Frica de iad nu trebuie să fie biciul care te mână spre credinţă, ci frica de tine însuţi

*  Iubirea devine o boală incurabilă doar atunci când nu ştii să o tratezi cu respect

*  Dacă nu iubeşti grădina bunicii înseamnă că nu ai copilărit destul

*  Copilăria e o poveste în care credem doar atunci când suntem adulţi

*  Orice lacrimă are povestea ei şi-n fiecare poveste sunt eu

*  Viaţa - un labirint în care ne ascundem de noi înşine

*  Copiii se reîntorc la sânul familiei doar atunci când le este „frig”

*  Credinţa este leacul compatibilităţii între trup şi suflet

*  Omul este singurul care poate identifica şi descifra codul trădării

*  Viaţa se măsoară în timp iar durata absenţei noastre în moarte

*  Este trist să te uiţi în urma ta şi să nu vezi nimic

*  O inimă seacă e asemenea unui apus întunecat

*  Bătrâneţea este măreţia a tot ceea ce ai făcut

*  Iubirea este limbajul comun a tot ceea ce este viu

*  Zâmbetul poate colora şi chipul celorlalţi

*  Omul bun este fericit chiar şi atunci când se bucură de fericirea altuia

*  Dacă ţi-ai vedea goliciunea din suflet ar fi un adevăr trist şi incomod pentru tine

*  Viața dacă nu o lași să/și urmeze cursul e ca o moară de apă deconectată de la sursă

*  Prăbușirea în moarte e singurul sens al existenței

*  Fii tu însuţi şi numai aşa vei putea demonstra că exişti

*  Viața o cosmetizăm în fiecare zi pentru a ne arăta nouă înșine că existăm

*  Inteligența nu se poate cumpăra ci doar produsul ei

*  Când înțeleptul tace gestul său devine o improvizație filozofică

*  Diferența dintre un preot și un cerșetor este mâna pe care ți/o întinde fiecare

*  Omul este un adevăr pe care puțini știu să-l prețuiască

Gheorghe Grigurcu: Cuvinte tari...

Uitarea: un surogat al increatului. Uităm pentru a redeveni noi înşine. Pentru a renaşte. * Gravitatea reprezintă echivalarea lucrurilor cu încrederea. Ironia le întoarce cu faţa spre primejdie. 

*

 Eleganţa lucrurilor pe care nu le vrei şi care nu te resping, vulgaritatea lucrurilor pe care nu le vrei şi care te resping. 

* 

A. E.: „Să nu uităm că Sainte Beuve a preferat Fanny a lui Feydeau şi nu Madame Bovary a lui Flaubert, poeziile lui Bainville şi nu cele ale lui Baudelaire, că Maiorescu i-a preferat pe colonelul Şerbănescu şi pe Matilda Cugler-Poni lui Macedonski. Iată ce se poate întîmpla, la o treaptă ilustră, cînd criticul nu este şi scriitor”. Dar dacă este? „Ei, abia atunci apare o problemă serioasă!”. 

* 

„Cel mai sigur mijloc de a ascunde altora limitele tale este de a nu-i depăşi” (Leopardi).

 *

 Neapărat, o creaţie veritabilă conţine un sîmbure de necunoscut pînă şi în raport cu autorul său. 

* 

Etimologia cuvîntului inspirator de teamă camorra. Acesta ar proveni fie din cuvintele italiene capo (şef) şi morra (un joc de noroc), fie din cuvîntul spaniol gamurri (bandiţi din Evul Mediu). 

* 

D. Caracostea i-a solicitat lui Arghezi o confesiune asupra condiţiei sale literare, pentru a fi publicată în Revista Fundaţiilor Regale, care a apărut în nr. din 1 decembrie 

Ionuț Caragea - Aforisme

Cea mai frumoasă amintire pe care o am ca aforist o reprezintă Marele premiu și trofeul "Sapiens Piroboridava" (Ex-Aequo) la a doua ediție a Festivalului Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni (Tecuci, 4-5 octombrie 2018). Această ediţie a fost cea mai importantă, fiind închinată Centenarului Marii Uniri. În cadrul evenimentului a avut loc festivitatea de inaugurare a bustului eroinei naţionale Ecaterina Cocuţa Conachi – Vogoride, o prinţesă româncă şi o revoluţionară cunoscută pentru activitatea desfăşurată în favoarea unirii principatelor Moldova şi Ţara Românească. Evenimentul a fost organizat de scriitorul Vasile Ghica, fundaţia Pelin şi autorităţile din Tecuci. Preşedintele de onoare al festivalului a fost academicianul Nicolae Dabija.

Aforismele distinse cu trofeul "Sapiens Piroboridava":
*
Aforismul este pepita de aur pe care aforistul o găseşte în meandrele inspiraţiei.
*
Piatra lui David a dărâmat un munte de carne. Aforismul poate şi el dărâma un munte de literatură.
*
Pe omul care îşi păstrează caracterul frumos, îl încap toate hainele amintirilor.
*
De ce unii oameni sunt de gheaţă? Fiindcă ei păstrează în suflet statuia amintirii, statuia ridicată din ceara lumânărilor topite.
*
Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.
*
Crucile nu sunt decât nişte pansamente puse pe faţa pământului.
*
Când apare curcubeul, Dumnezeu ne aminteşte că sufletul nostru este cea mai frumoasă carte de colorat.
*
Aşa cum se deschide nufărul deasupra lacului, aşa se deschide şi cuvântul deasupra lacrimii.
*
Dumnezeu nu-şi trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.
*
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea ştiind cât vom suferi, râdea ştiind că îi vom ţine totuşi de urât.
*
Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlineşti împreună cu ea.
*
Fericirea – gaura cheii prin care tragem cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.
*
Fericirea ţine cât luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineaţă, dar n-apucă să facă doi paşi fără să se murdărească.
*
După zeci de secole şi sute de războaie, oamenii încearcă să perfecţioneze o armă mai rece, mai dureroasă şi mai silenţioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferenţa.
*
Inima îşi face munca silnică în ocnele de sare ale durerilor lăuntrice.
*
Inima este o pioneză pe harta lumii.
*
Inima - o petală căzută din corola unui vis.
*
Dacă oamenii s-ar fi născut cu aripi, ar fi devenit păsări de pradă. În niciun caz îngeri.
*
Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gândurilor.
*
Cât de comode ne sunt vorbele unui înţelept, dar cât de incomod e scaunul pe care el a stat.
*
Înţeleptul vede viitorul chiar şi în spuma valurilor.
*
Aşa cum trece raza de soare prin frunzişul des, aşa trece şi omul înţelept prin greutăţile vieţii.
*
Lacrimile sunt păsări de foc care şi-au pierdut aripile.
*
Luna este ca un ceas fără limbi în faţa căruia îţi poţi petrece copilăria la nesfârşit.
*
Moartea este mult mai greu de cucerit decât o femeie. Dar dacă ai adus-o în pat... va fi mereu a ta.
*
Moartea – pisica neagră ce împinge ghemul de lână albastră prin univers.
*
Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii.
*
În viaţă te naşti când răsare o stea şi renaşti când răsare un gând mai strălucitor ca o stea.
*
La poarta nemuririi se sinucide blând iluzia vieţii.
*
Cel mai greu pentru omul care vrea să ajungă foarte sus nu este să înveţe zborul, ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.
*
Oamenii – paginile necitite care ajung în biblioteca pământului, fiind devorate de viermii atotştiutori.
*
Omul este un pumn de pământ cu care viaţa şi moartea se lovesc reciproc.
*
Omul este o scânteie prinsă între două umbre: umbra celui ce este şi umbra celui care-a fost cândva.
*
Omul e o sculptură neterminată pe care o finisează sculptorii orbi din adâncuri.
*
Şi omul are două aripi. Una este de pasăre Phoenix, iar cealaltă de Icar.
*
Poetul – pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.
*
Poetul e o pană de înger înmuiată în lacrima cerului.
*
Poezia – trecerea de pietoni dintre viaţă şi moarte.
*
Poezia e plânset dublu rafinat.
*
Sufletul – orga de lumini a trupului.
*
Sufletul este o bicicletă cu două roţi: inima şi creierul. Cândva a avut şi două roţi ajutătoare: mama şi tata.
*
În copacul vieţii, sufletul este o frunză, iar visele sunt nervurile sale.
*
Sufletul este un zmeu cu două sfori. O sfoară este alcătuită din lacrimi, iar cealaltă din vise.
*
Timpului nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
*
Umbra trăieşte jumătate din viaţă în afara omului, iar cealaltă jumătate în interiorul lui, respirând vise.
*
Cel mai frumos instrument muzical este universul. Dumnezeu îi reglează corzile prin învârtirea galaxiilor.
*
Viaţa este un muzeu cu oameni de ceară care fug speriaţi de umbre, topindu-se.
*
Viaţa – haina scumpă cusută cu firul amintirilor.
*

Visele sunt genele false ale nemuririi.
*
Ce este visul? Un film al nemuririi developat de suflet în camera obscură a minţii.
*

(Sursa: pagina autorului facebook)

Ionuț Caragea: aforisme

Cuvintele mari - tăceri îndelung răbdătoare. Gânduri răstignite pe crucea nopții.
*
Omul fără credință este o caricatură a umbrei.
*
Tristețea - iubire retrasă în cochilia gândului.
*
Pământul - o scurtătură spre cer în care ni se agață umbra.
*
Omul - un strop de adevăr sub aripa arsă a dorului.
*
Gândurile sunt ca apostolii. Unul va reuşi mereu să trădeze.
*
Între palmele lui Dumnezeu - universul uşor ca o lacrimă. Între palmele omului - o lacrimă grea cât tot universul.
*
Aforismul - tir cu arcul cuvintelor.
*
Sufletul – arcuş pentru viori de lumină.
*
Lacrimile - ploaia de stele a sufletului.
*

din vol. Gânduri pentru caricatura umbrei, ed. Ecou Transilvan, 2020

Pe scurt:

Ionuț Caragea (n. 12 aprilie 1975, Constanța) a publicat peste 40 de cărți. Critica literară românească îl consideră drept unul dintre liderii generației de scriitori douămiiști și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România. A obținut premiile pentru poezie „François‑Victor Hugo 2018” și „Mompezat 2019”, oferite de Societatea Poeților Francezi, cea mai veche și prestigioasă societate de poezie din Franța.
În calitate de aforist, este publicat în limba italiană, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). În iunie 2012 câştigă Premiul de creativitate la Concursul Internaţional Naji Naaman din Liban cu aforisme din volumul Dicţionarul suferinţei (Editura Fides, Iaşi, 2008), traduse în limba franceză de Prof. univ. dr. Constantin Frosin. Este publicat în antologia premiilor literare Naji Naaman 2012 în trei limbi: română, franceză şi arabă. Este inclus de Nicolae Mareş în Cartea înţelepciunii universale. Maxime şi cugetări din literatura universală (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014). Este publicat, împreună cu alţi 19 autori, în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Digital Unicorn, Constanţa, 2016), iar în 2017 este unul dintre cei 40 de autori incluşi în a doua ediţie a aceleiaşi antologii. Participă în 2017, la Tecuci, la Festivalul Internaţional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, câştigând premiul special „Mihai Pauliuc”. La al doilea festival, desfăşurat tot la Tecuci în 2018 şi închinat Centenarului Marii Uniri, câştigă marele premiu şi trofeul „Sapiens Piroboridava”. Este inclus în ambele antologii ale festivalului. Promovează aforismul românesc în Franţa, fiind coordonator principal al antologiei Aphorismes roumains d’aujourd’hui, editura Stellamaris, 2019.
Volumul “Gânduri pentru caricatura umbrei” conţine 581 aforisme (206 aforisme noi şi 375 aforisme selecţionate din volumele anterioare).
(sursa:pagina autorului)

Teodor Dume: Aforisme

Vorba mamei e ca o rugăciune îndreptată înspre Dumnezeu

*

Nu îți băga mâna în buzunarul în care nu ai pus nimic

*

Fii înțelept și ascultă în stânga și în dreapta înainte de a porni pe un drum necunoscut

*

Trăiește/ți sărăcia deopotrivă cu bogăția sufletului și vei fi fericit

*

În tine există atâta iubire încât poți să o dăruiești întregului univers,dar trebuie să știi cui,când și cum să o dăruiești

*

Doar cei căzuți pe genunchi pot vedea înaltul cerului

*

Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa

*

Testează/ți sinele dăruind

*

Nu îți îmbogăți trupul pentru a te îndepărta de prieteni,ci îmbogățește/ți sufletul pentru a/I apropia

*

cel ce te urăște îți va da bună-ziua mereu dar niciodată nu te va îmbrățișa cu mâinile sale de om ci te va aștepta  la răscruce deghizat

...în chip de om

*

Tot ce vine din tine cu credință îți definește sinele

*

Dacă nu-i îngădui celuilalt să existe nu exiști nici tu pentru el

*

Respectul – fericirea de a plânge și a ne bucura cu toții în aceeași limbă, cea a oamenilor

*

Ca să poți avea o cerință, învață stăpânirea de sine

*

Nu fi un imitator egoist al iubirii

*
Reclamă: Military Surplus/Oradea

Gheorghe Grigurcu: aforisme

Graba, fie şi în circumstanţe minore, purcede dintr-un fond de deznădejde a fiinţei. I se opune acea lentoare de înaltă sorginte care e aşteptarea. Demonia grabei. Sacralitatea aşteptării.

*

Senectute. Viaţa scade aidoma apei dintr-un vas lăsat afară, într-o zi toridă. Soarele unei vieţi dinafara lumii bate implacabil asupră-i.

*

Autorul cu har percepe viaţa Celuilalt ca şi cum ar fi propria sa viaţă, autorul lipsit de har percepe propria sa viaţă ca şi cum ar fi viaţa Celuilalt.

*

„Pentru că a suferi înseamnă a da unui lucru o atenţie supremă” (Valéry).

*

Un ceas de perete, pe care-l consulţi de nenumărate ori pe zi, începe, prin scurtarea vieţii bateriilor, să meargă tot mai încet, până se opreşte. Acum, aerul său de cadavru care-ţi cade obsesiv sub ochi.

*

„Întâlnit cu Malraux la un negustor de fotografii de pe strada Bonaparte. (…) Malraux se lansează în ceea ce n-aş putea numi altfel decît un magnific discurs în legătură cu paginile pe care le-am scris despre Gide în La Table Ronde («Este, spune el, singurul portret exact care i s-a făcut»), dar mi-e cu neputinţă să reproduc măcar o idee din această expunere sclipitoare. Rezumîndu-l, îl sărăceşti, îl denaturezi. De cîte ori n-am avut această impresie vorbind despre Malraux! Atît de rapidă gîndirea, atît de numeroase ideile pe care le sugerează încît te simţi cuprins de un fel de deznădejde cînd încerci să le fixezi. Puţin indispus, cugetînd la tot ce se pierde, la toate de care ne lipseşte, Malraux nescriind ceea ce îi trece prin cap în loc să vorbească. De mai multe ori, am avut impresia că mă aflu în faţa lui Thomas de Quincey” (Julien Green).

*

În ciuda aparenţelor, un lucru nerealizat te poate sluji în mai mare măsură decît unul realizat, deoarece îţi oferă un impuls al supravieţuirii.

*

Moartea îşi are auxiliile sale înduioşătoare, aidoma unor mici obiecte inutile cu care te-ai deprins, care nu mai fac parte nici din viaţă, nici din moarte.

*

Repeţi ceea ce poţi face şi în aceeaşi măsură ceea ce nu poţi face.

*

„Regimul Putin încearcă să-l reabiliteze pe Stalin. În Moscova, şi nu numai acolo, au început să apară portrete, busturi şi statui ale sale, relatează The Guardian. «Noul» Stalin e blînd şi bun. Pe moştenirea lui Stalin se bat însă şi bătrînii nostalgici ai comunismului. Care sunt anti-Putin şi anti-Biserica Ortodoxă Rusă, căci pe ea se bazează puterea lui Putin. Stalin, acest supravieţuitor al istoriei… (Dilema veche, 2019).

*

Aforismele au atuul abrevierii. O viaţă scurtă e adesea mai impresionantă decît una lungă.

*

Solitarul. Confesîndu-se sieşi cu deplină sinceritate, e ca şi cum s-ar confesa lui Dumnezeu.

*

Mi-a spus Al. Piru: „Iubesc atît de mult viaţa, încît aş dori să trăiesc o mie de ani!”. Acest om pozitiv, laborios inclusiv pentru a-şi compensa o anume îngustime a percepţiei literare, se arată cîteodată capabil de mici fantezii, de-o inocenţă mignonă, cum un glas subţire la un atlet (dintr-un caiet vechi).

*

Teodora Dume:dansul fericirii...

* spicuiri dintre planșele în lucru ale celei mai iubite ființe de pe pământ: fiica mea, teodora dume

*
mi-am lăsat amanet sufletul și numele
pentru atunci când copilul meu
îmi va spune: Te-am iubit, tata!
(teodor dume)

Teodora Dume: zâmbet, lumină și viață

prin tot ceea ce faci cu bunătate
 ești mai aproape de dumnezeu
*
În viață nu câștigă doar cei de pe locul I, ci
toți cei care se știu fericiți
*
Cel care înțelege natura
își înțelege propriul suflet
*
simplitatea conștientizează priceperea și
valoarea omului
(Teodor Dume)

Pictură acuarelă de Teodora Dume
* 25 aprilie 2020

Gheorghe Grigurcu: poeme și aforisme

Atelier

Vesele hîrtiile acestea răvăşite

cu o poezie în doze homeopatice

în care evadezi ca-ntr-un local

nopţi tatuîndu-ţi pielea pe dinăuntru

un trabuc la fel de resemnat cum dragostea

un crepuscul în care-ţi vîri distrat creioanele

ca-ntr-un sertar.

Umană

Oamenii care traversează strada intră în magazine

îşi dau mîna zîmbesc se evită sunt oameni vii

oamenii care vorbesc care scriu sunt morţi.

Lied

Minore zgomote

grimase ale mîinii

ale piciorului aluzii

şi gesturi fără noimă

la capătul lui februar

trupească moină.

***
AFORISME

Cum să depăşeşti limita, când limita eşti tu însuţi?

*

Dreptatea fără omenie: o flacără ce nu încălzeşte, o flacără infernală.

*

Ciocnirea dintre două mari conştiinţe literare produce o impresie de incest.

*

Numai Dumnezeu a creat din pură generozitate. Omul creează pe seama unor distrugeri.

*

Prostia se manifestă ca o exultanţă continuă, ca o revărsare indiferentă la calitate, care nu cunoaşte frână. Fiinţa prostului se livrează lumii, dar nu ca dăruire, ci ca dejecţie.

*

O dimineaţă de mai cu bolta cerească uşor tulbure la început, apoi de un senin palid, indicibil delicat, având nuanţa unei viorele. Intru într-o încăpere cu geamul deschis. Valul de aer proaspăt îmi dă senzaţia că aspir însuşi cerul.

Daniel Corbu: Sfaturi de amăgit întunericul

•Pentru cel cu adevărat haruit, împătimit de scris, viața devine doar o formă bolnăvicioasă a literaturii.

•Într-o lume atinsă de morbul apocaliptic, Moartea a rămas singura instituție care mai impune respect.

•Poezia poate începe când un nebun,  ridicând ochii spre cerul plin de stele, spune: Parcă-i sforăitul unui motan!”.

•Poetul nu-i altceva decât o sumă de treceri pe Drumul Damascului.

•Nici măcar nu mai ai un șoc atunci când realizezi că lumea s-a săturat de lume.

•Poezia e Haosul condamnat la visare.

•Inspirația, ce fenomen acaparator! Ca o fecundare.

•De ce-aș mai aștepta vreun mag, vreun prooroc sau vreun șaman cu strălucitoare aură să facă ceva cu groapa asta îngustă și adâncă din mine?

 •Nu ești decât un spectator atunci când psalmii tăi negri își caută ferestre.

•Vine un timp când asculți cântecul toamnei așa cum ți-ai asculta pianele din carne.

•La Academia poemului principalul subiect e uimirea.

•Trecuta și nenorocoasa iubire. Astfel înțelegi cum se poate trăi o viață în umbra unei întâmplări de demult.

•După Golgota, orice tragedie e imperfectă.

•În fața Morții, ca și în fața Misterului lumii, orice discurs este insuficient și precar.

•Poet adevărat este cel care are deplina conștiință că poemul scris este artă umană amestecată cu divin.

•De-atâta timp scriu versete cu zornet pământesc, sărutate de cenușa atâtor trecute disperări!

•Pentru omul de scris, amintirile nu-s doar o bocceluță de rufe murdare de dus la spălătorie.

•Tu, doar tu poți auzi cum cineva noapte de noapte sapă în tine-un mormânt.

•Omul, ființa care aleargă după puritatea absolută,  se mișcă între materie și spirit, dar nu aparține în totalitate nici uneia, nici altuia.

•Nu vă amăgiți! Cele mai mari victorii le obține o doamnă cu totul și cu totul în negru, dură și hotărâtă, agenta perfectă a neantizărilor: MOARTEA.

•Dumnezeu e mort – spune Nietzche – e doar obosit – spun eu – și câteodată amnezic.

•Fără doar și poate, scriind, un poet nu este decât sclavul credincios al exercițiilor sale de singurătate!

•Ce mare și copilărească iluzie neclintita credință că  tu cu fiecare rând scris îți înșeli propria moarte!

•Aproape nu observăm cruzimea cu care-nghițim păsări, oi, porci, broaște, șopârle, iar pe gura cu care le mestecăm tacticoși înghițindu-le să răsară cuvinte de iubire și deseori metafizice fraze.

•Un rege singur e ca o cetate părăsită.

•Amară clipa în care realizezi că nimeni nu poate corecta șpalturile greșitei tale vieți.

•Fericirea celui condamnat la poezie este când îi rămâne impregnată credința că lumea, cu tot ce-i gândire sau aparență, poate fi sorbită și așezată în țesătura poemului!

•Iubirea și candoarea sunt ademenitoare răscruci de preschimbat visele.

•Când realitatea se sufocă de realitate, nici nu ne trebuie atâta pământ să fim fericiți!

•Într-o lume în care toți știu să dărâme, plânsul balenelor e un cântec de dans.

Teodor Dume: Cugetari despre iubire si cunoastere de sine