La vita - un oblio troppo caroL'inganno del nostro tempo migliore,fiorisce la solitudine nelle stanze,sbocciata dalla sofferenza.Amicizie vaporizzate nelle nubi,soggettivi contesti appassiscono -foglie ingiallite dei libri nelle biblioteche.Alcun richiamo suona la campanella,l'insegnamento è diventato il castigoper le lepri dai nascondigli camuffati.Il verde irrobustisce sotto il cielo,ma non è più cuscino degli innamorati delle parole custodite dal sincero.
Viața - o uitare prea scumpă
Înșelătoria timpului nostru cel mai bun,singurătatea înflorește în camere,îmbobocită din suferință.Prietenii s-au vaporizat în nori,contextele subiective se ofilesc -foile îngălbenite ale cărților din biblioteci.Niciun apel nu sună,învățătura a devenit pedeapsăpentru iepuri cu ascunzători deghizate.Verdele se călește sub cer,dar nu mai este perna iubitorilorcuvintelor păzite de sincer.
Life - an overpriced oblivion
The deception of our best time,
solitude blooms in the rooms,
blossomed from suffering.
Friendships vaporized in the clouds,
subjective contexts wither -
yellowed leaves of books in libraries.
No call rings the bell,
teaching has become the punishment
for hares with disguised hiding places.
Green strengthens under the sky,
but it is no longer a lover's pillow
of the words guarded by the sincere.
La vida - un olvido caro
El engaño de nuestro mejor tiempo,
la soledad florece en las habitaciones,
abrumada por el sufrimiento.
Amistades vaporizadas en las nubes,
los contextos subjetivos se marchitan -
hojas amarillentas de libros en bibliotecas.
Ninguna llamada suena,
la enseñanza se ha convertido en el castigo
para liebres con escondites disfrazados.
El verde se fortalece bajo el cielo,
pero ya no es almohada de enamorados
de las palabras custodiadas por los sinceros.
La vie - un oubli hors de prix
La déception de notre meilleur temps,
la solitude fleurit dans les chambres,
accablé par la souffrance.
Amitiés vaporisées dans les nuages,
les contextes subjectifs se flétrissent -
pages jaunies des livres dans les bibliothèques.
Aucun appel ne sonne à la cloche,
l'enseignement est devenu la punition
pour les lièvres aux cachettes déguisées.
Le vert se renforce sous le ciel,
mais ce n'est plus l'oreiller d'un amant
des paroles gardées par les sincères.
Das Leben - ein überteuertes Vergessen
Die Täuschung unserer besten Zeit,
Einsamkeit blüht in den Zimmern,
vom Leiden überwältigt.
Freundschaften verdampften in den Wolken,
subjektive Kontexte verkümmern -
vergilbte Blätter von Büchern in Bibliotheken.
Kein Anruf klingelt,
Lehren ist zur Strafe geworden
für Hasen mit getarnten Verstecken.
Grün stärkt sich unter dem Himmel,
aber es ist kein Liebhaberkissen mehr
der Worte, die von den Aufrichtigen bewacht werden.
Vida - um esquecimento superfaturado
A decepção do nosso melhor tempo,
a solidão floresce nos quartos,
dominada pelo sofrimento.
Amizades vaporizadas nas nuvens,
contextos subjetivos murcham -
folhas amareladas de livros em bibliotecas.
Nenhuma chamada toca a campainha,
ensinar tornou-se o castigo
para lebres com esconderijos disfarçados.
O verde se fortalece sob o céu,
mas não é mais o travesseiro de um amante
das palavras guardadas pelos sinceros.
© ️Lidia Popa
