Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)
Jenică Dragan: Poem despre o poemă
Călinescu Maria: Azi în cartea toamnei
Zace în tăcere, parcursu-i e rotund,
Și răsunând în noapte sună a chemare
La fel cum marea valul, când e-nghițit de prund.
Vine din adâncuri și fără de lumină,
Ochii triști de astru au găzduit iubirea.
Sub magicul ascuns de-a cerului cortină,
Cu aripi îngerești, așa i-a fost menirea.
Pe tot parcursul vieții cu vise și dorințe
Mai e umbra iubirii, încă sângerează.
Brume de speranță înmuguresc răzlețe
Cu încercări e drumul, dorul mai ghidează
Aștept astăzi răspunsul, e mult preatemător.
Lacrima-noptării, sau cea a nerăbdării,
Sfințeşte, modelează un trup de-nvingător,
Plânsul l-o așterne în brațele uitării.
Azi în cartea toamnei scriu versuri de iubire
Cu gândurile strânse, în vechiul calendar,
Din amintiri păstrate iau ce-i dezrobire
Brodată-n fir de aștri, divinu-i solidar…
Marian Florentin Ursu: Înger Violaceu
*
Daniela Mancaș Balaiita: Anotimpuri se rotesc
Anotimpuri se rotesc
Trec ninsori și ploi prin mine
Bucuroasă le trăiesc!
Primăvara îmi răsare
Câte-un ghiocel la tâmple
Iarbă verde la picioare
Inima de drag se umple!
Vara, ochii-mi strălucesc
De turcoazul cerului
Pașii tot mi-i adâncesc
În regatul codrului.
Toamna, cu melancolie
Îmbracă totu-n arămiu
Sufletu-mi din cochilie
Îmi surâde ruginiu!
Iarna, parcă-i din poveste
Fulguiri de fluturi albi
Ce mă ning din zări celeste
În zigzag, gingași și dalbi!
Alexandru Sebastian:***
Ingrid Jenifer Balacks: Mă adăpostesc de lume
să îmi ningă doar ninsoare din boboc timid de nufăr,
să îmi curgă lin izvorul doar cu ploia cea mai caldă,
eu să țes senin ...fuiorul din amurg târziu de nalbă.
Mă adăpostesc de lume să mă poarte-a ta privire-
să o simt cum sapă-n mine mai flămândă de iubire,
din adâncul neștiut să-mi aprinzi în ochi scântei,
ca să mă topesc de drag...apa inimii să-mi bei!
Am să fiu un râu de lapte în amestecul de miere,
învelită doar de șoapte, de -o iubire ce nu piere,
arșița când te dogoară, am să-ți fiu rece-izvor -
ce te 'stâmpără în suflet, tu doinește-mă cu dor.
Mă adăpostesc de lume, îmi clădesc în tine casă,
lumea este-o plăsmuire, dar iubirea nu mă lasă,
lumea este o fantasmă, tu ești realitatea care -
îmi produce-un echilibru între cer, uscat și mare.
Nicolae Sere: Să nu mă întrebi...
adun zile și nopți în iarmaroc pentru a le vinde
pe o nuanță de-albastru
la ultima licitație din metropola contemporană
pe care umanitatea
a acoperit-o cu aripi de plumb,
spăl neputințe cu balsam de vers
și cos luna la capete cu pulsari,
doar-doar o sta pe loc
cântând...
tu întrebi trist și obosit care-i rostul fluturilor,
al muzicii sau al aripilor
și rostești prelegeri despre neant
ultimei Afrodite din agora gândului -
eu răspund celor patru zări din pletele mistralului:
să nu mă întrebi de ce respir roz,
respir viață,
să nu mă-ntrebi de ce zbor dacă nu am aripi,
de ce sunt lumină și nu lut
sau de ce ascund în piept o pasăre,
nu, nu mă întreba...
răspunsul ar fi banal -
pentru că încă mai sunt!
Ileana Vladusel
(Fragmente de viață)
Varujan Vosganian: Psalm
noi am terminat tot ce era de făcut
am dărâmat zidurile, deși n-am găsit
nimic în spatele lor
ne-am privit buimaci degetele zdrelite
și ne-am întins sângele pe obraji
ca în dansuri cu măști
am urlat din rărunchi cu ochii la stele
și stelele, din înțelepciunea lor, au tăcut
am încercat să plângem, dar ochii
ca iasca ne erau de uscați
alții plânseseră destul mai-nainte
am aruncat vina care era a noastră
și ea s-a întors, ca un lup în bârlog
tu ne-ai rămas ultima speranță, Doamne
ne rugăm ție, să nu exiști!
Melania Briciu-Atanasiu: Obezitatea suficienței de sine
Teodor Dume:Începuturi...
Nicolae Silade:
Vreau să întorc poezia spre lume şi lumea spre poezie!
a şaptea frumuseţe
I
cum să nu-ţi scriu despre această minunată margine a pământului
despre minunata mare care ne-ntâmpină mereu neliniştită neschimbată
mereu marea al cărei nume este mare cum să nu-ţi scriu despre minunatele
răsărituri de soare şi încă mai minunatele lui apusuri de după cetate despre
vocea muezinului din vârful minaretei şi clopotul ortodox care bate
chemând la vecernie la rugăciunea de seară musulmani şi creştini
şi atei deopotrivă oameni cu frica lui dumnezeu în suflet oameni cu legea
lui dumnezeu în sânge cum să nu-ţi scriu despre înserarea ce cade peste
toţi la fel şi despre cerul coborând în mare când se aprind luminile în
vechea cetate când se aprind luminile în oraşul cel nou şi se naşte
o fără de seamăn splendoare o frumuseţe care se tot înfrumuseţează da
aş fi putut să-ţi postez pe facebook imagini căci imaginea face o mie de
cuvinte dar cuvintele sufletului ar fi rămas nespuse şi apoi într-o noapte
s-a întrerupt curentul şi am rămas singur cu frumuseţea singur cu luna
înecată în mare într-o mare beznă mare precum înainte de începuturi
II
blitzuri şi blitzuri peste tot lasere şi jucării fosforescente mici zepeline
cu baterii şi-o baterie de stele deasupra oameni care pozează oameni
oameni care pozează în oameni oameni simpli oameni bogaţi oameni goi
în faţa mării oameni goi în faţa lui dumnezeu cum să nu-ţi scriu despre
oamenii care surprind în imagini un paradis regăsit fie şi pentru o clipă
cum să nu-ţi scriu despre minunata simfonie a valurilor şi muzica din anii
treizeci muzica anilor tăi peste care au trecut anii cum să nu-ţi scriu despre
circul de stradă şi omul din mijlocul străzii trei euro zece euro cine dă mai
mult întreabă el cine dă mai mult ca să vadă cine dă mai mult ca să vadă
ceea ce nu poate fi văzut eu am dat şi am văzut şi îţi scriu despre asta
ca să ştii că acesta e locul pe care îl vezi în orice loc şi acesta e timpul
pe care îl trăieşti în orice timp da şi îţi scriu despre toate acestea ca să ştii
că aceasta e libertatea neîngrădită de gânduri bucuria cea neumbrită şi
fericirea da aceasta e viaţa viaţa de la un capăt la altul o fără de seamăn
splendoare o frumuseţe care se înfrumuseţează mereu şi se veşniceşte
III
în paradis ajungi totdeauna în zori când vântul de răsărit încetează a bate
iar păsările îşi încep cântarea de laudă când se iveşte în depărtarea cetatea
cea veche înconjurată de mare şi-n oraşul cel nou încep să se-audă cuvinte
din toate limbile pământului când pe plajă încep să se deschidă umbrelele
şi frumoasele fete se întind în şezlonguri butonând pe smartfonuri tablete
au sosit iată şi americanul şi francezul şi neamţul şi albanezul o mulţime
de sârbi şi de ruşi de români muntenegreni un adevărat turn babel culcat
la pământ în lumina răsăritului întâiul şi soarele singurul translator traduce
totul într-o limbă necunoscută într-o limbă numai de el ştiută dar să revin
la ceea ce spuneam mai înainte în paradis ajungi întotdeauna în zori
şi începi să vezi şi începi să auzi cu alte simţuri începi să vezi şi să auzi
cu adevărat vezi fete bronzate cu părul în vânt cum zâmbesc din limuzine
decapotabile şi vezi cavalerii întorcându-se în cetate din bătălii pierdute
din bătălii câştigate vezi cetatea înflorind şi auzi ce spune valul când se
izbeşte de stânci şi auzi ce spune stânca şi auzi şi vezi şi te minunezi
IV
intri apoi în cetate ca şi cum ai intra într-o altă viaţă ca şi cum ai intra
în alt timp şi urci şi tot urci pe alei de piatră printre ziduri de piatră printre
palmieri şi măslini şi rododendroni ce tumult era aici altădată şi ce liniştire
acum parcă timpul întreg se răsfaţă se întoarce pe faţă pe spate se face
ghem se face nimb şi ţâşneşte din nou precum apa în fântâna din piaţă
şi dacă urci mai departe dacă priveşti mai departe ai să vezi cum oraşul
cel nou se înalţă cum răsar pe colină vile după vile de un alb strălucitor
şi pâlcuri de verdeaţă şi viţă de vie şi rodii pline de rod o mulţime de fete
frumoase o mulţime de tineri doritori e ca şi cum ai privi de-a dreptul în
eternitate e ca şi cum ai vedea în viitor nu te opri mergi mai departe
mii de ani adunaţi într-o clipă căci pentru tine clipa are o mie de ani
ce a fost cândva vis a devenit realitate şi realitatea s-a risipit ca un vis
dar ceea ce rămâne e tot marea mereu neliniştită neschimbată mereu
marea al cărei nume este mare şi cerul albastru deasupra şi soarele
strălucitor şi cuvintele de la această minunată margine a pământului
V
cum curge spre mare mulţimea o mare de oameni vărsându-se-n mare
cât e ziua de lungă şi ziua e foarte lungă aici viaţa e foarte lungă să ştii
şi ai timp pentru toate ai timp pentru vise şi ai timp pentru împliniri ai timp
pentru dragoste şi ai timp de amintiri ai timp pentru a face posibil tot ceea
ce pare că nu se mai poate ai tot timpul din lume şi lumea întreagă o ai
aici unde vechi şi nou îşi dau mâna unde trecutul şi viitorul se-ngeamănă
în ritmuri de tobe şi muzici orientale şi dau naştere unui prezent care este
pururi prezent aici eşti acasă aici eşti tu însuţi cel care era înainte să fie şi
cel care este când nu va mai fi aici este locul doamnelor şi domnilor priviţi
cum clipa de graţie se înfiripă aici de-a dreptul din piatră şi se nesfârşeşte
să ne plimbăm pe plajă acum să ne plimbăm pe faleză să uităm de toate
şi să luăm aminte să uităm de toate şi să luăm aminte la această minunată
margine a pământului la această minunată mare care ne-ntâmpină mereu
neliniştită neschimbată mereu această frumuseţe care se înfrumuseţează
această frumuseţe care se naşte din noi înşine şi ne înfrumuseţează
VI
o ploaie la mare e ca o binecuvântare nu te-ai gândit niciodată la asta ştiu
de aceea îţi scriu în timp ce plouă peste moschee plouă peste mănăstire
plouă peste biserica ortodoxă plouă peste cei răi peste cei buni plouă la fel
plouă peste cetate peste oraşul cel nou peste cei care pleacă peste cei care
vin plouă peste cei ce se-mbăiază în mare plouă peste mare plouă divin
e aceeaşi ploaie de acum o mie de ani aceeaşi ploaie de acum două mii
de ani şi doar bătrânul care stă de vorbă cu marea ştie asta doar bătrânul
care stă de vorbă cu tainele lui de aceea îţi scriu în timp ce plouă şi plouă
peste mare plouă-n rafale plouă peste budva peste bar peste ulcin plouă
peste lume cerul întreg parcă se varsă în mare şi marea tot nu se umple
are şi ploaia o frumuseţe a ei de aceea îţi scriu în timp ce tună şi fulgeră
şi fete bronzate dansează în ploaie şi cântă despre ploaie şi cântă despre
dragoste despre zilele ei însorite dar eu vreau să îţi scriu despre dragostea
în vreme de ploaie despre dragostea în orice vreme şi mai vreau să îţi scriu
despre vremea dragostei în timp ce plouă şi plouă şi plouă cu binecuvântări
VII
şi cum să nu-ţi scriu despre această minunată seară de august în care
stau pe balcon şi fumez un trabuc privind în jur privind minunatul împrejur
vilele de pe malul mării şi drumul ce şerpuieşte pe colină şi maşinile urcând
pe străzile înguste străzile cu sens unic şi lumea urcând pe scările de piatră
printre ziduri de piatră spre locuinţele de piatră ca într-un vis pietrificat
şi în această minunată seară de august nu pot să nu mă gândesc la viaţa
de noapte din vechea cetate la aventurile cavalerilor din iatacul domniţelor
la cei care au locuit înainte de noi această minunată margine a pământului
lângă această minunată mare la cei care vin după noi care vin să locuiască
în casele noastre de piatră în visele noastre de piatră de la marginea mării
stau pe balcon şi fumez şi mă gândesc la cei care mâine vor trece pe-aici
şi vor trece de sub umbrela de soare sub umbrela de ploaie sub umbrela lui
dumnezeu care ne apără şi de soare şi de ploaie care ne apără în orice vreme
şi căruia se cuvine să-i mulţumim pentru această minunată margine a pământului
această minunată mare care ne-ntâmpină mereu neliniştită neschimbată mereu
Pe urmele poetului Nicolae SILADE (VI)
Liviu Chiscop
Utopia fericirii terestre
în poemele filosofice ale lui Nicolae Silade
Deși foarte asemănătoare, atât în ceea ce privește conținutul ideatic și afectiv, cât și ca aspect formal (altfel spus - atât la nivel de semnificat, cât și de semnificant), autorul preferă să disocieze - cel puțin în rubrica din revistă - cele două categorii de texte, doar pe unele intitulându-le poeme în proză, iar pe celelalte încadrându-le (fără a le numi) în categoria miniepistolelor. În ceea ce ne privește - întrucât miniepistola nu este deocamdată o specie atestată de teoria literaturii - preferăm a simplifica lucrurile, subsumându-le pe toate cunoscutei specii a poemului în proză.
* Visul în lucru, Litera, Bucureşti, 1979
* Cartea poeţilor (volum colectiv), Lugojpress, 1994
* Mergere înainte, Lugojpress, 1997
* eternelia, Marineasa, Timişoara, 2006
* iubirea nu bate la uşă (I), BrumaR, Timişoara, 2013
* iubirea nu bate la uşă (II), BrumaR, Timişoara, 2016
* miniepistole, Grinta, Cluj-Napoca, 2017
* miniepistole, ediția a doua, Grinta, Cluj-Napoca, 2019
* calea victoriei, Cartea Românească Educațional, 2019
* La guérison d'illusions et autres guérisons, Editura Stellamaris, Franța, 2020
Poezii traduse în: engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară și ebraică.
Dani Anton:***
Am tânjit toată copilăria după jucării, păpuși în cărucioare, bucătarii în miniatură, lego și alte jocuri care să-mi stimuleze imaginația și perspicacitatea
De Moș Crăciun, care pe atunci se numea Gerilă primeam câte o carte de colorat, nelipsita numărătoare, vreun joc din piese de lemn pentru a construi, cărțile Păcălici sau acelea despre naționalități în pereche: cehi, mongoli, etc.Cât era anul de lung îmi făureau ai mei la început, și mai apoi eu, tot soiul de jucării- surogate care să le înlocuiască pe acelea pe care nu și le permiteau părinții mei.
Din linguri de lemn, cu păr bălai sau roșcat din mătreața porumbului îmi găteam păpușile, din cârpe colorate, dar imobile adormeam și hrăneam “copiii mei”. Spânzuram păturile din casă sub vița de vie, între doi pomi vara când arșița ne obliga să căutăm umbra; desculți și muzguriți, cu colbul sub unghii ne refugiam câțiva plozi, prietenii mei de pe uliță la răcoarea cortului.
Balivernam câte-n lună și-n stele, făceam planuri și jurăminte, furam mere dulci și nuci, ne agățam de prunii grași, prindeam broaște și peștișori cu mâna, jucam leapșă, de-a v-ați-ascunselea, țurca și țară-țară vrem ostași. Și eram fericiți pentru că toată lumea era a noastră, o îmbrățișam și ea se deschidea primitoare orizonturi nebănuite.
Ulița era universul nostru, acolo plângeam când ne juleam genunchii, împărțeam un colț de pâine presărat cu zahăr sau untură, făceam părți egale din captura de fructe și semințe, ne îmbrânceam ca mai apoi să ne îmbrățișăm, tot acolo în capătul ei îi așteptam seara târziu pe-ai noștri când se întorceau de la câmp sau fabrică, completam oracole, făceam focuri de tabăra, ne-am sărutat și a fremătat carnea pe noi pentru întâia oară.
Duminica așteptam căruța cu înghețată, toamna târziu pe mocanii care-și vindeau merele și perele pe porumbul nostru, slătarii măturile de nuiele și cazanele pentru făcut țuică, dar bucuria mea imensă era când apărea femeia care vindea cărucioare mici, din lemn pe care erau pictate frumos fie flori sau frunze. Alergam la cuibarul găinilor în vreme ce ai mei se târguiau cu ea până lăsa “la ouă” pentru cele două cărucioare în care ne plimbam eu și soră-mea pe uliță păpușile-lingură.
Vasile Ionac: Cu suspendare
își lăsase spatele nesupravegheat de îngeri.
și îngeii aceia ce erau să facă?
s-au dus înaintea femeii ca să o ajute
să-l întâlnească pe bărbatul acela
care, pentru a nu-i fi umbrită făptura de umbra mâinilor,
i-a legat brațele la spate.
motivația fiind plauzibilă, un judecător de pe pământ
i-a atârnat făptașului executarea pedepsei
pe o dată viitoare
iar femeii i s-a pus în vedere
să nu-și mai lase spatele nesupravegheat de îngeri.
Postare prezentată
Teodor Dume: De ce, tată?...
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Top 10
-
" Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.” 1 . Pentru un scriitor, d...
-
Scrijelesc pe coaja de nucă poemul în care mă refugiez. Dup-amiezile ploioase scot din matcă răul. Apele spală de umbre piatra cubică a ...
-
Rodica Lazăr, acesta fiind numele ei de la starea civilă, s-a născut la 17 iulie 1970, în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, într-o fam...
-
suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pi...
-
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu,Botoşani) : A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de c...
-
34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume ...
-
Luceafăr și zeu și om și apă și codru, și mare, și floare și gând, și vis, și durere, și-mpăcare E lacul, e luna, pădurea și-o stea lumino...
-
Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt...
-
Și, ți-am zis, iubito, din două puteri de cearcăn rămâne una, din două puteri de viață rămâne una... din două puteri de moarte... rămân...