Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)
Geo Galetaru: Mă simt vinovat
Florin Tănăsescu: Dacă visez că trăiesc sau sunt viu, nu mai știu!
Am cunoscut multe gagici la viaţa mea. Gagici,
să nu ne ferim de cuvinte. Să nu ne ascundem, că nu sunt obuze, nu sunt grenade
sau gloanţe.
Mă laud, fiindcă în armată se
zicea: „Caporalul deştept ţine pe un genunchi o tipă brunetă, iar pe celălalt,
una blondă. În timpul ăsta, mai bea şi o bere neagră!”.
În urmă cu trei săptămâni,
aşteptam, cred, primăvara. Cred, fiindcă memoria îmi joacă feste. Memoria sau
Istoria?
A intrat de-a valma în viaţa
mea Vremea. M-a trezit: „Deşteptarea! Eşti ordonanţa mea”.
Am devenit soldatul ei. Prin
oraş umblă vorba că bea. Aşa e. Se zvoneşte că îi lustruiesc pantofii cu lac.
Aşa fac, deci tac.
Lumea, prin tranşee, şuşoteşte
când mă vede: „Uite laşul !”. Iar eu nu pot să-i contrazic pe oamenii ăia.
Of, oamenii ăia…
Şi nici pe copiii care mă
întreabă: „Nenea, de ce ţii cu ea?”.
Of, şi copiii ăştia…
Ca să nu îi aud, de fiecare
dată când mai car trusa de machiaj a Vremii bete – ştiţi, se pudrează să pară
ok, să zică lumea că are sentimente – , îmi pun vată în urechi.
S-a dus vorba că spăl vasele
acasă, iar ea se joacă, din când în când, cu telecomanda. Câteodată, dă să
apese pe buton. Din ce în ce mai des acest „Câteodată”…
Mulţúmită slugărniciei mele,
Vremea – era şi mai beată de data asta – mi-a zis într-o zi: „Începând de azi,
eşti caporal”.
Am primit şi-o permisie. Am
ieşit în oraş să beau o bere.
„Ce doreşte clientul nostru,
Sluga Vremii bete?”, m-a întrebat chelnerul, care stătea în faţa mea mai
vertical decât văzusem vreodată în viaţă.
I-am zis de-o bere la halbă.
Am băut-o, am vrut să plătesc
şi să-i las şi ceva mărunţiş. Ospătarul mi-a zis: „De la nemernici, nu primesc
bacşiş!”. Alţii ar fi intrat în pământ de ruşine. Eu, nu. Doar eram caporalul
Vremii bete, nu?
„Am cunoscut multe gagici la
viaţa mea”. Aşa am început textul. Prostii!
Aşa m-am visat: mare şmecher.
Mare cuceritor…
Sunt treaz. Beau cafea. Nu
retrag cuvântul „gagici”. Nu-s caporal. Doar un om. Şi-mi este frică, ca
oricui, de gloanţe.
Aveţi vreo veste despre copiii
orfani ai Vremii bete? Că mie, memoria şi Istoria îmi joacă feste.
Dacă visez că trăiesc sau sunt
viu, nu mai ştiu!
„Ciuperca cheamă a pustiu"
(Sursa: Zisrul Prahova)
Ina Dumitrescu: Privirea ta...surâsul meu
Privirea ta îmi respiră în suflet lumina,
Lacrima nopții îmi spală de gânduri retina
Cu leneșe ploi... și-mi picură-n inimă cântecul.
Printre albe cearceafuri mă șoptești curios
În lumina neclară ce chipu-mi inundă
Și cu palmele-adânc scrii cu dor, languros,
Un tainic fior ce noaptea ușor mi-o alungă.
Te-ai trezit cu numele meu niciodată rostit
Mai profund, mai atent, mai rebel
Pe buzele-ți calde... într-un ritm negrăbit,
Picurându-mi pe piele bucățele de cer.
Din neant ai venit cautându-ți frenetic liana
În parfumul din părul meu plin de flori, însă trist,
Razele tale înverzit-au sub mine poiana
Surâsului meu rătăcit în deșert de abis.
Și-ntr-o zi, poate mâine, voi putea înțelege
C-am venit pe pământ cu un scop: să trăim!
(Fară legi și-ngrădiri, fiindcă azi și iubirea e lege!)
Surâsul tău... privirea mea...să avem, să iubim!
Giorgian Ionuț Zamfira: Nu vreau soldat
Eu simplu călător pe-un drum uitat
De cei pe care îi votăm cu sila
Rămas pe gânduri trist și-abandonat...
Că-n umbra lor nu se ivește mila,
Din suflet strig cât pot și răspicat:
-Nu vreau soldat!
Când toți boierii-și mângâiau pupila,
Cu ochiul drept ceva mi s-a-ntâmplat,
Privind la oameni cum înghit pastila!?
Dar strig din suflet cât mai răspicat:
-Nu vreau soldat!
Nu cad în plasa vorbelor uitate,
Lichea care ai fost un avortat,
Îmi ceri ca să renunț la sănătate.
Nu vreau război, am sufletul curat:
-Nu vreau soldat!
N-avem pământ și nu avem uzină...
Factura iarăși azi a explodat
Și n-avem bani să cumpărăm benzină.
Prefer să nu particip la vânat:
-Nu vreau soldat!
De-o fi să mor în mod civilizat
Voi ști că-n suflet nu port nicio vină,
Nu vreau să fiu de viață condamnat
Deși voi puneți taxă pe lumină,
Deschid fereastra și m-arunc în pat:
-Nu vreau soldat!
Nu vreau soldat și nu vreau nici război
Prefer să mă îndrept spre-o nouă gară,
Părinții noștri s-au luptat cu voi
Și au murit în chinuri pentru țară...
Ne-au învățat că pacea e în noi,
Nu vrem război!
Petre Stoica: Pase cu mimi
Admir disperarea mimilor
Ești și tu un mim involuntar.
Zbaterea lor permanentă de fluture prins între
Două foi de ziar
Vara, când sunt libere toate pe lumea asta
Mai puțin
Gândurile noastre cum să facem să părem
Fericiți.
O. mimilor le este asa ușor să arate că toate
Le merg bine,
Dezinvolți fără să pară că au și ei totuși
Viață personală.
Vișan Dragoș: Apleacă-te special te rog...
Sunt cel mai mărunt poet dintre toți poeții minori
și petrec ca-n povești ca la șaptesprezece ani
mă urc la tine iubito în pod și-arunc sămânța
de ginkgo biloba copacul recunoașterii crește
.
Apleacă-te special - te rog - când vrei să renaști
în cel mai sordid loc din lume vei căpăta aripi
Badescu Alexia: ***
un tonus versat
și o cruce labilă
nu știu cum să plâng solitar
și-n derivă
mi-s stelele reci
și nevroza tardivă
e inima rânjet
și cugetul pană
speranța mi-e sconcsul ascuns sub sutană
nu știu care mască de suflet mă seacă
atunci când tăcerea din vise mă- ngroapă
probabil în cursa nebună de zei
mă dor infiniți
Dumnezei
Cadar Katalin: De ce?
- De ce vii în ceasul nopții târzii
și te dezbraci de drumuri îndepărtate
și te faci comodă picior peste picior,
în gândurile mele
și îmi sperii liniștea?
ușor plapuma în brațe,
iar perna mă întreabă timidă
una -alta,
într-un dialog tacit?
Gheorghe Grigurcu: Aforisme
Aproape de suflet: Nichita Stănescu
* 1952 a urmat Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti (actualul „Mihai Viteazul”), iar în perioada 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
* În anul 1952, în primul an al facultăţii, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, marea sa dragoste din adolescenţă, însă după numai un an cei doi se despart.
* În anul 1955, Nichita şi-a adunat poeziile sale „băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”, într-un volum numit „Argotice – cântece la drumul mare”, însă care avea să fie publicat mult după moartea sa, în anul 1992.
* În martie 1957, debutează în revistele „Tribuna” din Cluj şi în „Gazeta literară”, unde îi sunt publicate trei poezii.(...)
* La 9 decembrie 1983, participă la o nuntă a unor prieteni la Turnu Severin, însă din cauza consumului exagerat de alcool, la 12 decembrie suferă o criză puternică de ficat. Este dus cu Salvarea la Spitalul Fundeni, însă a doua zi, pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu trece la cele veşnice, la doar 50 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”.
Un soldat ţinându-se cu mâinile
de marginea unui nor...
De bocancii lui, cu mâinile încleştate
se ţine alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul şi altul,
şi-aşa până-n miezul pământului.
Eu mă las s-alunec pe şirul lor
ca pe-o frânghie,
şi-alunecând, cataramele
centurilor lor, îmi zgârie faţa.
Şi-alunecând, îmi zgârie pieptul
şi-alunecând, alunecând, îmi sfâşâie
fâşii de carne,
şi-alunecând, alunecând rămâne din mine
numai scheletul.
Când în sfârşit ajung, mă-ntind cu tâmpla
pe o piatră.
În timp ce dorm, fâşiile smulse
se-ntorc de sus şi mă-nvelesc.
M-ajunge din urmă şi sângele pierdut,
şi durerea.
Deschid ochii, mă uit.
Coloana de soldaţi, nu se mai vede.
Probabil că vântul a-mpins-o
cu nor cu tot, în altă parte.
Daniel Corbu: LE MANUEL DU BON SOLITAIRE
Daniel CORBU
Un grand poète que j'apprécie beaucoup. Une influence de taille dans le monde littéraire contemporain. Félicitations, monsieur Daniel Corbu!
Amalia ACHARD
Poésie libérée
Les poèmes de Daniel Corbu me plaisent pour plusieurs raisons : leur ironie peut-être d’abord qui permet de tempérer le lyrisme, de lui donner plus de force, – leur dimension métaphysique ensuite : le poète parvient à nous faire sentir les questions essentielles de l’homme dans une expression et un vocabulaire concret, quotidien.
Daniel Corbu développe au quotidien un univers de fables qui se sauvent pas du désastre. De fables qui ouvrent sur le vide.
Jean-Marie Le SIDANER
Critique littéraire (France)
Je connais Daniel Corbu depuis longtemps. Il est mon poète roumain contemporain préféré. Il est aussi un modèle pour moi. Je me retrouve dans ses paroles qui m'inspirent. Son livre, que j'ai lu en roumain, est une odyssée intérieure, mais c'est aussi l'apocalypse d'une solitude atroce dans laquelle seuls les grands poètes peuvent survivre. Félicitations pour ce livre merveilleux, cher Daniel Corbu!
Ionut CARAGEA
La poésie c'est le chaos condamné à rêver
(Daniel Corbu)
Traducerea poemelor: poetul Miron Kiropol, autoexilat la Paris din 1967.
***
A apărut de curând în Franţa cartea noastră de poeme
Daniel CORBU
MANUALUL BUNULUI SINGUR.
Referințe:
Un mare poet pe care îl apreciez mult. O influență semnificativă în lumea literară contemporană. Felicitări, domnule Daniel Corbu!
Amalia ACHARD
S-a lansat poezia
Îmi plac poeziile lui Daniel Corbu din mai multe motive: ironia lor poate mai întâi care permite temperarea lirismului, să-i dea mai multă forță, - dimensiunea lor metafizică în continuare: poetul reușește să ne facă să simțim întrebările esențiale ale omului într-un singur expr. esiune și un vocabular concret, zilnic.
Daniel Corbu dezvoltă pe zi ce trece un univers de fabule care nu scapă de dezastru. Țesături care se deschid din gol
Jean-Marie SIDANERUL
Critic literar (Franța)
Îl cunosc pe Daniel Corbu de mult timp. Este poetul meu român contemporan preferat. El este și un model pentru mine. Mă regăsesc în cuvintele sale inspirate. Cartea lui, pe care am citit-o în limba română, este o odisee lăuntrică, dar este și apocalipsa singurătății atroce în care pot supraviețui doar marii poeți. Felicitări Daniel Corbu pentru această carte minunată!
Ionut CARAGEA
Poezia este haos condamnată la visare
(Daniel Corbu)
Traducerea poemelor: poetul Miron Kiropol, autoexilat la Paris din 1967.
Ionuț Caragea: De 8 martie, aforisme despre femei, pentru femei
După ce iubești femeia, privește-o cum doarme în locul acela numai al ei. Ascultă ce amintirile-ți spun, nu încerca și visurile să i le iei.
*
Pe fiecare femeie flutură un steag al escaladei umane.
*
Femeia este frumoasă fără să-i ceri și fără să speri.
*
Unii preferă să vegeteze în corpul femeii până prind rădăcini.
*
În fiecare femeie se află ascunsă o civilizație.
*
Dacă ți-este scris să mori înaintea femeii, roag-o să nu se oprească la cumpărături de haine pe ultimul drum. Riști să pierzi și Judecata de Apoi...
*
I-am închinat atâtea poeme femeii încât i-am făcut cerdac la moara cu visuri…
*
Nu putem privi niciodată în universul interior al unei femei, acolo unde iubirea se joacă mereu de-a v-ați ascunselea.
*
Îmi lipsește înveșnicirea unei femei: culcat la pământ, cu brațele-ntinse, să mă predau ochilor ei...
*
Odată, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o femeie și el mi-a dat o palmă peste ceafă. Așa am înțeles că bătaia și femeia sunt rupte din rai.
*
Cu cât privești mai mult ochii unei femei, cu atât îți dai seama ce imensitate are oceanul secretelor…
*
Ca să ajungi la inima femeii, nu ai nevoie de harta trupului ei, ci de harta viselor pe care să le împlinești împreună cu ea.
*
Înainte să intre în paradisul femeii, bărbatul trebuie să treacă prin purgatoriul dialogului.
*
Descopeream femeia și, pe măsură ce înaintam, mă rătăceam în sălbăticia ei.
*
Sursa: antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, 2021.
Teodor Dume: Gest pentru atunci...
mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame nebună de iubire
mi-aş dezosa durerea
pe o stâncă umedă
şi-n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet
să nu-l citeşti
gestul tău ar putea
ucide ultima lacrimă
Popa Ștefan: Zborul - O experiență divină
(Interviu cu general-maior (rz.) doctor Victor Strîmbeanu, realizat de comandor (rz.) Ștefan Popa)
Viorica Crecan: Primăvară interioară
florile legănate de vânt zâmbesc în culorile
primăverii
dintr-odată natura îl caută pe Dumnezeu
colțul ierbii se iubeşte cu luna
vântul şuieră neîncetat printre gânduri
dragostea ne înalță spiritul spre depărtările stelare
visurile sunt curate ca lacrima din poemele scriitorilor seara
când îngerii se coboară în metafore
dansând prin izvoarele tămăduirii
prin cuvânt
tremurând alături de femeile împădurite de taine
inima îți bate mai tare decât moartea tinereţilor
copiii se plimbă prin lumi imaginare
cum stăm și ne mirăm de iubirea ce pare să stea ascunsă
între paginile unui anotimp al trezirii
când noi amândoi o chemăm spre contopire
fără nicio teamă
Vasile Culidiuc: Poeziile plâng la ușă
ea stă nemișcată în frumusețea ei
e un martie pe înțelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândește după corpul mult iubit
secunda găsește încă o literă
o așez pe buzele roșu carmin
adun tăcerile târzii și le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea
spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită și înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin
poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei
Ottilia Ardeleanu: Îmi țin visul de sfoară și îl înalț să zboare
m-am înțepat într-o așchie
globulele au dat năvală
un izvor de culoarea cireșelor a țâșnit
aproape artezian m-am apropiat și am sorbit
până mi-am înroșit dinții
apoi am apăsat locul cu degetul arătător
și am închis ochii
chiciura de flori se auzea trosnind
cu fiecare fugă a vântului prin crengi
eram în anotimpul imprecis mă lua cu călduri
numai tâmplele albeau ca la îngheț
am așezat mâna sub jet de apă chiuveta a devenit roz
parcă mă scurgeam odată cu sângele meu
apoi m-am trezit singură într-un loc
necunoscut de un verde ștrengar
nu mă temeam de această liniște
părea să mă aflu înr-o nouă viață
totuși privindu-mi palma am tresărit
un copac creștea din locul acela
ramură cu ramură frunză cu frunză
cât să fi trecut privind cum se înalță
cu vene rădăcini
îi devenisem pământ
în curând aveam să-l văd înflorit zburătăcit de păsări
pe fiecare braț câte-o casă ridicându-se
apoi din acele case au început să iasă copii
au crescut s-au iubit și lumea îmi părea doar din copaci în floare
am privit cerul limpede
luna plină cât un orologiu cu timpul forfecat
locuiam în evul imprecis o țarină de fluturi
boarea matinală m-a sărutat și am ieșit din vis
cum iese o poezie din muza ei
Geo Galetaru: E bine și gata
Înaintăm până la un punct.
Apoi ne întoarcem și descoperim
Virușii, cărțile și principiile clare.
Insectele mai târziu.
Ne cățărăm pe garduri,
Culegem fructe interzise și plângem.
Ferestrele dau spre stradă: o lume gri
Până la înălțimea copacilor din curte.
Când e bine,
E bine și gata.
Fratele meu învață pe de rost alfabetul.
Eu colecționez timbre rare
Și vorbesc despre apeducte și păsări.
Cineva se retrage în vârful picioarelor.
Oamenii se nasc și mor
În locuri și momente diferite.
Totul este să te afli
Pe traiectoria bunelor intenții.
Iulian Iuri Lorincz: Tata n-a știut multă carte
tata n-a fost om învăţat
dar ştia
de unde veneau
sfiiciunea iubirea şi cuvântul
n-a fost om învăţat
mi-a taluzat
drumul paşilor
spunandu-mi că-n dragoste
unu plus unu face tot unu
iar o lacrima de bărbat
în ochii unei femei e pepită de aur
tata nu a învăţat multă carte
s-a născut cu ea
din scoarţele ei au crescut munţi
pe care mă caţăr
până la buza cerului
Cornel Florin Cubleșan: E o carte
Postare prezentată
Teodor Dume: De ce, tată?...
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Top 10
-
" Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.” 1 . Pentru un scriitor, d...
-
Scrijelesc pe coaja de nucă poemul în care mă refugiez. Dup-amiezile ploioase scot din matcă răul. Apele spală de umbre piatra cubică a ...
-
Rodica Lazăr, acesta fiind numele ei de la starea civilă, s-a născut la 17 iulie 1970, în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, într-o fam...
-
suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pi...
-
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu,Botoşani) : A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de c...
-
34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume ...
-
Luceafăr și zeu și om și apă și codru, și mare, și floare și gând, și vis, și durere, și-mpăcare E lacul, e luna, pădurea și-o stea lumino...
-
Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt...
-
Și, ți-am zis, iubito, din două puteri de cearcăn rămâne una, din două puteri de viață rămâne una... din două puteri de moarte... rămân...