Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)
Adrian Păpăruz: mamă
Alexandru Berceanu: De acolo, de sus...
Am început să gândesc a bătrân,
a copil câteodată, a slugă.
Am pierdut clipa de mare stăpân,
s-a prelins pe sub cârjă în fugă.
Uneori, stând drept, mă împiedic,
desigur e iarnă și este și gheață!
Mă consult cu un gând ortopedic,
cu roua de ieri mă șterg peste față!
În seri nourate privesc în oglinzi,
nu știam că pe frunte am urme de râu!
Tu, secundă fugară, la cine mă vinzi,
de ce mă anini tot mai jos într-un hău!?...
Mai ieri, cățăram vârfuri înalte de plopi
să mă mir la ouă solare, la ouă de cuci!
Nu știam de hârtoape, de dealuri, de popi,
deși, de acolo de sus, vedeam niște cruci!
Acum am ajuns, la ghișeu, într-o gară,
nu mai știu drumul, mi se pare un cerc!...
Și noaptea-i mai noapte și ora mai rară,
și trenul mă duce spre cărări ce diverg!
Radu Branda: Ajutorul îmi vine de la Domnul!
Și furtuna e mare... dar eu sunt păzit!
În marea-așteptare sunt eu implicat,
Sfârșitu-i aproape și mulți au aflat.
Furtuna e grea dar eu sunt în stare
S-aștept sfârșitul, cu multă răbdare.
S-ajung în Patria-mi cerească-mi doresc,
Acolo unde știu că toți mă iubesc.
La Golgota, Isus pentru tine a mers
Și sângele Lui sfânt, încă nu s-a șters.
Și dacă vei asculta "Vestea cea bună",
Să știi că vei auzi și trâmbița când sună....
Cea ce v-a aduce pace sau teamă,
Când... cu toții... și pentru tot,... vom da seamă!
Gândindu-mă la Patria de sus,
Eu vă las cu :"Pacea Domnului Isus".
Și nu uita, frate, că după orce nor,
Soarele apare mai strălucitor!
Florin Tănăsescu: Caii nechează Ajun de Bobotează
Ieri, am considerat că trebuie să avem o discuţie serioasă.
– Despre ce vrei să vorbeşti ? Sunt grăbită.
– Despre viaţă.
– E vremea când caii nechează. Este Ajun de Bobotează. Ce altceva vrei să mai ştii ?
– Unde e broşa-Floare-de-gheaţă pe care ţi-am dat-o într-o dimineaţă?
Beteala din Pomul de Crăciun s-a făcut creaţă. Globuleţele – ştiţi, eu sunt mai conservator şi ţin la lucrurile care, încet, dar sigur, mor – au râs şi ele. Bradul, cu flacăra lumânării ce agoniza, se pregătea – un gentleman! – să meargă singur la ghena de gunoi. Să mă scutească de efortul de a-i priveghea uscarea.
Doar caii adulmecau Boboteaza.
– Floarea de gheaţă? Cred că-i pe undeva. Topită.
– Cine eşti tu ?
– Noua Ana. Voi îmi spuneţi Anul Nou. Dar, anul este de genul feminin. Ca lunile, ca săptămânile, ca zilele lui. Noi naştem ani!
A luat o carte: „Oameni, ani, viaţă”. A răsfoit-o plictisită. La pagina 365 a închis-o.
– Ruşii ăştia! Ilya Ehrenburg a greşit titlul. Trebuie „Oameni, Ane, Viaţă”! Altă vreme atunci…
– Vremea când ţi-am dăruit o Floare-de-gheaţă!
– Vremea când ţi-am spus că anul este de genul feminin.
– Cum trebuie să zic? „Trecut-au Anele ca nori lungi pe şesuri”?
– Auzi cum nechează caii în Ajun de Bobotează?
– Se-aud doar dricurile care duc Pomii de Crăciun, hurducăind pe drumul anilor. Mă scuzi, al Anelor care se duc. Şi clinchete surde de globuleţe, din tinereţea mea.
– Şi-a altora. Nu te mai victimiza!
– De ce nechează caii acum, în Ajun de Bobotează?
– Doar acum îi auzi? În iulie, nu?
– Chiar eşti nebună! Bobotează în miez de vară!
– Viaţă în miez de vară. Oameni, Ane, Viaţă. Bucuraţi-vă de voi. Bucuraţi-vă de luni, săptămâni, zile, ore. De ceasul acesta în care am stat de vorbă cu tine. Nu doar de sărbători.
Mă trec fiori. Fug după Pomul de Crăciun care a plecat din casa mea, agonizând. Era mort.
Mă-ntorc. Cartea lui Ilya Ehrenburg – „Oameni, ani, viaţă” – lipsea din bibliotecă. O furase Ana. În locul ei, era broşa-Floare-de-gheaţă. Se topea…
Iar caii nechează, bucuroşi că trăiesc Ajun de Bobotează.
Nicolae Silade: Iarna valahă
ţin foarte bine minte prima ninsoare prima zăpadă. ţin foarte
bine minte cum veneam cu sania printre nămeţi şi clinchete
de zurgălăi. pe o pârtie parcă făcută special pentru mine. şi
câinele prietenul omului mă-nsoţea. câinele negru săltând
în jur printre nămeţi. scuturându-se de promoroacă. ţin bine
minte ţin foarte bine minte parcă veneam din stelare câmpii
nesfârşite spre un sat plin de lumină. parcă veneam din
împărăţia ninsorii dimpreună cu fulgii jucăuşi de zăpadă.
eu însumi ninsoare eu însumi un fulg. era o dimineaţă albă
albă cum n-au mai fost de atunci. asemeni nopţii albe care
se sfârşise. iar ziua prima zi pe lume începu. ca o pagină albă
peste care gânduri albe aşterneau întruna cuvinte.
II
cei slabi stăteau înăuntru. la căldură. noi afară înfruntam
gerul nămeţii ninsoarea. ne făceam drum ne făceam pârtie
spre casele noastre de gheaţă. şi viscolea mereu din altă
direcţie. mereu împotriva noastră. dar niciodată nu ne-am
troienit. eram copii pe atunci. eram puternici. nu ne păsa
că puterea era la cei slabi. ne făcusem derdeluş pe singurul
deal liber din zonă. şi urcam şi coboram ca nişte sisifi fericiţi.
trăgând după noi săniile grele de fier. ne-am făcut patinoar
în valea îngheţată. ne-am făcut patine din lemn. şi printre
sălciile încremenite făceam slalom toată ziua. făceam
piruete. mergeam cu spatele. cu gândul înainte. prin iarna
valahă. şi gheaţa era tare. nimeni nu putea să o spargă.
III
colindam toată ziua prin împărăţia zăpezii. colinde vechi
de când lumea. o, lume a purităţii. cântam toată ziua şi sunam
din zurgălăi. colindam cu steaua, cu pluguşorul, cu fulgul de nea.
cei puri ne primeau. ceilalţi asmuţeau asupra noastră
câinii şi stingeau lumina. nişte câini. spuneam. şi mergeam
mai departe. prin troiene înalte înalte şi viscolul aprig. umiliţi
precum pruncul din iesle. pe care îl binevesteam. pe care îl
purtam în sufletele noastre îngheţate. noi înşine călăuziţi
de steaua răsărită-n noapte îi călăuzeam pe cei care credeau.
cei puri ne urmau. ceilalţi rătăceau în bezna necredinţei lor.
dar de anul nou îi sorcoveam pe toţi cu să trăiţi să înfloriţi ca
merii ca perii că toţi suntem oameni la urma urmei şi români
IV
au băgat portocale la alimentară mergi şi tu la rând spunea
vecina pornind grăbită să se aşeze la coadă dar eu sunt deja
la coadă îi spuneam eu stau la coadă la îngeri acum eu am
ieşit din rând o să le vină şi ăstora rândul fii fără grijă
ningea întruna cu fulgi mari ca nişte fluturi cu fulgi mari ca
nişte îngeri oamenii din cartier ieşiseră la curăţat zăpada
cum să cureţi ceva pur mă întrebam dar aşa erau indicaţiile
preţioase şi aşa e întotdeauna când sunt răsturnate valorile
mai era puţin până la crăciun ai mei tăiaseră porcul să vezi
sîngele înroşind zăpada nu e tocmai plăcut aveam însă
nevoie de carne aveam multe nevoi de parcă asta ar putea
să justifice crima în timp ce continuă să ningă cu îngeri
- Nicolae Silade
Lugoj, Timiş, Romania- Redactor şef laLugojul, 1991-1997. Din 1997 este fondatorul şi directorul ziarului Actualitatea. Din 2010, fondatorul şi directorul revistei Actualitatea literară. A publicat în: reviste literare din România, Austria, Franța, Germania, Spania, Serbia, Israel, Canada, SUA. Volume apărute:
- * Visul în lucru, Litera, Bucureşti, 1979
* Cartea poeţilor (volum colectiv), Lugojpress, 1994
* Mergere înainte, Lugojpress, 1997
* eternelia, Marineasa, Timişoara, 2006
* iubirea nu bate la uşă (I), BrumaR, Timişoara, 2013
* iubirea nu bate la uşă (II), BrumaR, Timişoara, 2016
* miniepistole, Grinta, Cluj-Napoca, 2017
* miniepistole, ediția a doua, Grinta, Cluj-Napoca, 2019
* calea victoriei, Cartea Românească Educațional, 2019
* La guérison d'illusions et autres guérisons, Editura Stellamaris, Franța, 2020
Poezii traduse în: engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară și ebraică.
Pe urmele poetului, Nicolae Silade (VIII)
Remus V. GIORGIONI
Casa construită din biblii
(mic eseu asupra poeziei lui Nicolae Silade)
Înțelege-mă! Și înțelege-te!
Întoarce-te măcar o secundă!”
Ionuț Caragea: Cod roșu de furtună în suflet
A apărut volumul meu de poeme, "Cod roşu de furtună în suflet". Volumul conţine 77 de poeme şi este prefaţat de Theodor Codreanu. Redau un scurt fragment din prefaţă: :
"Acum prefaţez Cod roşu de furtună în suflet, op datorat unuia dintre cei mai înzestraţi creatori ai ultimelor generaţii, Ionuţ Caragea, autor al unei opere de o izbitoare diversitate, care numără peste cincizeci de volume, apărute în ţară şi în străinătate… Lucid şi matur artistic, Ionuţ Caragea nu face eroarea de a scrie o poezie ocazională, ci conjunctura istorică îi prilejuieşte redimensionarea fiinţială şi artistică din cărţile anterioare, încât noul cod roşu devine o metaforă-simbol penetrantă, echivalent augmentativ la ceea ce numise, într-o carte anterioară, Eu la pătrat, adunând în sine o veritabilă furtună existenţială de poet veritabil… Ceea ce mi se pare remarcabil în noul volum al lui Ionuţ Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i ştirbi eficienţa, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Amplul poem care dă titlul volumului este axa întregii cărţi. Forţa repetitivă a anaforei se sprijină pe o înlănţuire de interogaţii retorice.… Părintele Dumitru Stăniloae a argumentat, teologic, că lumea nu are consistenţă ontologică, ci numai dialogică. Anafora interogativă, modulară (poate chiar în sens brâncuşian), a lui Ionuţ Caragea este, prin excelenţă, una dialogică. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi. Cititorul va constata că figura este prezentă în cele mai multe dintre piesele volumului. Şi în acest mod, Ionuţ Caragea confirmă aprecierea lui Daniel Corbu că ne aflăm în faţa unui lider de generaţie." (Theodor CODREANU)pentru lectura gratuită a volumului: https://www.ionutcaragea.ro/.../Ionut%20Caragea%20-%20Cod...
Daniel Corbu: Lecția de Abis - poeme
Aparitie editoriala: LECTIA DE ABIS – p o e m e de Daniel CORBU
Geo Galetaru: Cineva deschide cartea
în abecedare triste
să nu spui nimic
viaţa e plină
de onomatopei gureşe
fanatismul umbrei
în retortele din care a fugit
adevărul
dar ce-i adevărul
mă întrebi
cineva deschide cartea
în care se moare frumos
la a treia strigare în zori
Marian Vișescu: un nume de poet incontestabil
Marian Vişescu, născut la 20 februarie 1969, în comuna Leleasca, județul Olt.
* Debut literar: în Antologia Societății Culturale „Anton Pann” (2017).Cuvântului („eCreator”, Baia Mare, 2018), Revista „Glasul Iubirii” (Curtea de Argeș,2017), Revista „Glasul Iubirii” (Curtea de Argeș, 2019), Revista „eCreator” (Baia Mare, 2018), Revista „Cenaclul de la Păltiniș” (Sibiu, 2018), Revista „Mirajul Oltului” (Călimănești, 2019). Revista Românilor din Italia ,,Rotalianul” (Italia, 2019), Revista ,,Bibliocărți” (Republica Moldova, 2019), revista ,,Logos și Agape” (Iași,
2019), Antologia poeților Cercul Literar de la Cluj, vol. 3 (Cluj, 2019). Revista,,Alternanțe” (revistă de cultură, Germania, 2019), Antologia Societății Culturale,,Anton Pann” (Rm. Vâlcea-Editura Colorama, Cluj, 2019), Revista ,,Anotimpurile Expresiei Ideii”(Revistã de educație, culturã ṣi civilizaṭie apãrutã sub egida Asociaṭiei“Clubul EXPRESIA IDEII”, Oneṣti-Bacău, 2019), Revista ,,Cervantes”(2019),Revista literară ,,TopLitera” (Toplița 2019), Revista ,,Poezia” (revistă sub egida Uniunii Scriitorilor din România, 2019), Revista ,,Destine Literare” (Revistă a Asociației Sriitorilor Români din America de Nord 2019), Revistă de cultură,,Familia” (Oradea 2019), Revista ,,Mărturii culturale” (revistă trimetrială de cultură 2019), Revista Pro Litera și radio Pro diaspora, 2019), Revista de cultură
,,Alternanțe”, 2020), Revista ,,Boem@” (Revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, 2020), Revista de cultură ,,Arena Literară”, 2020 ).- Revista ,,Rotonda Valahă” (Revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, 2020 ), Revista de cultură ,,Caligraf” (Revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, 2020 ), Revista ,,Lumină Lină” ( Revistă de spiritualitate și cultură românească ce apare la New York, 2020), Revista ,,Monitorul De Poezie”, secțiunea: Poezie de colecție (Revistă foileton, 2020), Revista ,,Astralis”, 2020 ), Revista ,,Litera 13”(Revistă literară manifest, Brăila, 2020), Revista ,,Magazin Critic” ( Târgu Jiu, 2020 ), Antologia ,,Cenaclului Schenk” ,,Wort Vergessen - Cuvânt uitat”! (Poezie tradusă în Germană, Germania, 2020), Antologia de texte literare Festivalul Internațional de Poezie ,,Zilele Nichita Stănescu”- Antologiile Apollon, 2020 (Vis cu Nichita vol. VIII, 2020), Antologia ,,Cenaclului Schenk” ,,Roua din cuvinte”, 2020, Revista ,,Axis Libris”(Revistă de Cultură Trimestrială, Galați, 2020), Revista ,,Limba Română”(Revistă de știință și cultură, Chișinău, 2020), Pagini de creație online:
Cercul Literar de la Cluj, Clubul Qpoem-atelier poetic popular, Cenaclul Poetic Schenk.
* Membru al Societăţii Culturale ,,Anton Pann” - Râmnicu Vâlcea.
Vasile Dan Marchiș: Poezii
MEMORIU –PICIOARELOR
Vai cât v-am umilitmințindu-vă că prin fuga voastră
ce reprezintă canonul istoriei refugiaților,
ce a menținut refugiile
în legătură cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos
veți deveni ceva special-sistemul prin care
se poate finaliza drumul până în Paradis...
Vai mie că prin voi-picioarele mele
nu mă simt altceva înafară de om...
Dacă aș avea tăria de caracter să vă despart
aș face-o dăruind unul ciungului
știind că doar acest picior odată dăruit
mă va întâmpina
în adevăratul sens al cuvântului
pe drumul recunoștinței...
Mă momește
M-a momit și sub pretextul
că ea este regizor
Mi-a arătat Golgota pe care
să urc cu crucea în spate
prefigurând rolul Mântuitorului nostru
Iisus Hristos.
Am refuzat nu pentru că
mi-ar fi fost frică de răstignire
ci deoarece n-am primit garanția
că după ce îmi voi da sufletul pe cruce
pot învia drept actor
Moartea mult m-a provocat
Astfel am devenit om
Moarte nu-ți vei putea încadra
imaginea în timp
eu sunt complementul altui destin
Moartea m-a momit și unde
nu ajunge lumina pentru toți ochii
Dau un ochi pe un fascicul de lumină
Cu ochiul ager ce-mi rămâne
pot lua în vedere exercițiul mântuirii
să-l perfecționez
să devină întregul care
ar fi acceptat înafară de viață
în schimbul acelui drum fără întoarcere…
Nelu Cazan: 1 decembrie altfel
Lecția de pian 11
Povestea pianului astăzi e tristăDeşi peste tot astăzi e sărbătoare,
Cât gardul de sârmă ghimpată există
Şi soră şi mamă sânt în închisoare.
Am scris invitații la mamă şi soră,
La frații ce stau despărțiți peste Prut
Să vină să-ncingem cu toții o horă,
Să-înodăm cu flori,lanțul care ne-a rupt.
Nu ştiu de-o ajunge scrisoarea la ei,
Că temnița-i grea şi fără ferestre
Dirijorul e trist,n-are alte idei
E singura cale de-a trimite veste.
O vitregă soartă,ne tot ține de-o parte
Tratate meschine,interese străine,
Călcat-au cu ură pe semnul de carte,
Ştergând viitorul şi ziua de mâine.
Ne spun ,,două țări,noi sântem doar una,
Cu toții ne mint,confiscat ne e graiul,
O singură limbă a fost totdeauna
Şi aici Zanfir,ne cântă cu naiul.
Un singur Luceafăr şi un singur popor,
Un Mihai şi un Ştefan,croit-au hotare,
O singură țară şi un sfânt tricolor
Şi asta a fost România cea Mare,
La Prut nu mai vin,azi flăcăi cu flori,
De partea cealaltă,nici fete nu vin
Străinii ne țin în vechi închisori,
Şi cântul de azi are gust de pelin.
Croit-au strămoşii o singură țară,
La 1 Decembrie strâns ne-am unit
Şi iarba din holde începuse să piară,
Urgii peste noi însă iar au venit.
Grădină bogată,a Domnului casă,
Râvnită de lacomi şacali şi tirani,
Stăm astăzi închişi şi nici că le pasă
Că nu putem spune măcar ,,La mulți ani".
La Prut nu mai sânt azi maluri cu flori,
Doar lacrimi şi mame despărțite de fii,
Nu sânt ,,două țări",sânt două închisori
Milioane de inimi frânte,pustii.
Deşi-i sărbătoare,în doliu sântem,
Azi plânge Mihai,Eminescu şi el
Pe semnul de carte eu azi vă îndemn
,,Unițivă frați sub acelaşi drapel".
Zdrobiți orânduiala cea crudă şi străină
Şi dați la o parte sârma ghimpată
Lumina în case iar să vă vină,
Şi îmbrățişați-vă,ca altădată.
Vă spun ,,La mulți ani",uniți pe vecie
Nimeni pe lume să nu vă despartă,
O singură limbă şi o Românie
Croiți-vă iar din nou altă soartă.
Lăsați-mi pianul pe maluri de Prut
Din nou să se audă muzica tare
Că astăzi e trist de atâta durut
Şi faceți din nou România cea Mare.
,,Unde bate o inimă de român,Dumnezeu să o ocrotească"
(din vol.Lecția de pian)
Teodora Cosmina Coloja: Gânduri adunate
Din gândurile mele adunate
Sfios puse-n file de carte
Cutez să scriu în crâmpeie
Povestea ta, mândră FEMEIE.
Din gândurile mele adunate
Se scriu iubiri îngemănate
În palma inimii de frate
Făcând ca suflet să învie
În curgerea de ape line
Zâmbet în flori de păpădie
Cântând în tril de ciocârlie
Viaţa-n Rai şi armonie
Pe buzele mândrei cu ie
Stă scris armonios în poezie
Versul gurii-n mântuire.
Din gândurile-nfiripate
Mâinilor ce cuprind adunate
Iubirii-n penel de ploi pictate
La dor şi jale-n plâns de lacrime
Braţelor de sfinte Mame
Vin s-aştern şi eu
Ruga-n inimă de Dumnezeu
În taină plânge sufletul meu
Suferinţa lumii-n greu.
Mântuie, Doamne Dumnezeu,
Inimă, OM din sufletul meu.
Camelia Boț: La plecarea ta
Norii nu se iveau de nicăieri.
Florile, culorile și-au strâns
Într-un curcubeu incolor, de ieri.
La plecarea ta, râul a tăcut
Codrul și-a înlănțuit foșnetul,
Cerbii-n boală adâncă au căzut
La plecarea ta, gândul mi-a amuțit
Timpul mi s-a oprit în privire,
Pe sub pleoape toamna a încolțit
Tristă-mi vorbea de a ei menire.
La plecarea ta, ai luat cu tine
Spiritul meu liber ce-ți era drag,
Azi, nu mă regăsesc în mine
De când te aștept noptile în prag.
La plecarea ta, cerul, rău a plâns
Peste tâmpla mea lacrimile au prelins,
În ființa-mi toată, doruri s-au strâns
De când ai plecat, moartea a invins.
Doina Moritz: Te așteptam cu trenul
Aveam în gânduri numai chipul tău,
Eram pe drumuri și-mi era teamă,
Te așteptam de zor cu trenul meu
Să vii iar, să ne întâlnim cândva,
Din nou să ne iubim, să fim copii,
Dar parcă trenul meu și gara ta,
Se tot îndepărtau și tu o știi...
A fost numai un strop, un fulg de nea,
Stelele iubirilor nescrise...
Trenul o să-l opresc poate, cândva,
Pentr-un șirag din noile vise.
Și chiar dacă de-atunci ninge mereu
Și se așterne acum uitarea,
Pe chipul tău frumos, pe chipul meu,
Încet s-adâncește depărtarea...
Sunt numai visele-albe, curate,
Iubirea pură-a unui fulg de nea,
E gândul trăirilor furate
Ce s-a topit ușor cu lacrima.
În gara ta veche și-n trenul meu,
Uitat -am noi doi, cândva, speranța
Și de atunci o așteptăm mereu,
Pentru că așa este viața!
Getuța G. Corbu: Rătăcitor
era 'ntr-o seară, oarecare
M-ai luat de mână şi mi-ai spus
că sunt femeia vieţii tale;
M-ai oblojit cu sărutări pe faţă
și m-ai îmbrăţişat de două ori
Spunându-mi "te iubesc pe viaţă"
apoi ai dispărut în zori;
Te-am mai văzut după o lună
când îmi cereai cu ochii goi
Să te primesc de voie bună,
ca să rămânem amândoi;
Că vii spăşit, nu prea-mi părea
dar cum eram îndrăgostiă
Strângând în mine lacrima,
te-am luat în braţe, fericită;
N-a durat mult, că dus ai fost
lăsându-mă în disperare
Când te-o aduce dorul, nemilos
să nu-mi ceri altă împăcare.
Erika Keller Dragan: Cu drag, celui mai drag!
la nașterea ta, te-ai îmbrăcat în zăpadă, copile
de 4 ianuarie născut
în ziua primei ninsori
la intersecția dintre milenii
ai așteptări ca apa să se îmbine cu sângele viu
ca Degețica să se întoarcă în fiecare iarnă,
la tine, târziu,
la fel de mică, la fel de gingașă, la fel de duioasă,
Flu, Flu...unde zbori?, îmi spuneai zilnic povestea de tine aleasă
copile, în ochiul timpului, iarna asta impară cu mască pe nas
a deschis alt an, a deschis alt deceniu, trist, în stil de coronas
și tu,
tu te cauti printre străini,
copile al mileniului trei ,
cum ai uitat de Darul_lui_Dumnezeu_ce_Învinge?
cum ai uitat de Vesta, fiica lui Cronos_ și_ Rheea?
tu îmi scrii mesaje, gânduri înțelese doar de tine
tu îmi scrii amenzi, amenzi pentru iubire necondiționată
și apoi exclami:
„lasa-mă să mă risipesc, mami,
ce? doar inima e abandonată
nu-i treaba ta, mami,
ce mă face pe mine fericit!
că luptele se poartă în interior?
e doar citat răstălmăcit...
nu cred în interdicții
eu am alte valori
și vreau să călătoresc
fără busolă
fără scuturi
fără rezerve
să pășesc prin timp
să îmi simți tălpile pe gât, unghiile-n inimă
mami, tu nu mă poți feri de lume
nu mă poți feri de cei ce nu știu diferența între a face ce vor și a face ceea ce trebuie,
de cei fără sens, de cei fără direcție, de cei fără valoare,
tu doar poți să îmi recunoști fiecare risipire
după liniile cerului lăsate de moșii-strămoșii sângelui meu,
dincolo de alegeri,
de gânduri,
de vise și visuri,
de speranțe.”
Copile de 4 ianuarie născut
nu –ți irosi primăvara vieții
lasă-ți dinlăuntrul tău
frumos
și nu ucide dăruiri
lasă-i și pietrei răbdătoare dreptul de a râde, de a fi,
dincolo de marginea vremii, de neînțelesuri, dincolo de tăceri, de zidul unor generații,
există o coaja ruptă a speranței
pe care scrie: Felix dies natalis, puer natus est 4 ianuarie și cât de mult te iubesc, copilul meu!
Stanciu Patrick: Trăiește prezentul înainte de venirea apusului
Apusurile rup zilele în amintiri. Odată cu lăsarea soarelui, noaptea ne fură amintirile și le poartă cu nostalgie prin timp în aerul purtat de vânt, pentru ca de fiecare dată când vom simți mirosul unei seri de vară, a ierbii ude, ori a malului mării, amintirile să reapară.
Pe drumul spre destinația noastră presărăm amintiri ce poartă amprenta sentimentelor noaștre.
Poate că peste ceva timp nu ne vom mai aminti culorile fiecărui apus, însă cu siguranță vom simți același vânt ce ne-a mângâiat obrazul în zecile de nopți de vară și vom retrăi vibrația fiecărui moment întipărit între un răsărit și un asfințit. Oricât de fericită ar fi viața noastră la momentul prezentului, vom simți lipsa unui loc, a unei persoane sau al unui moment în care timp de o clipă, ființă noastră s-a simțit împlinită.
Apusurile sunt frânturile timpului, vestirea unui nou răsărit și ale unor noi amintiri. Umple fiecare moment dintre răsărit și apus. Îmbrățișează, iubește, joacă-te, plânge, călătorește, descoperă oameni și locuri noi și profită de tot ceea ce îți poate oferi ceva sau cineva; citește, învață, râzi, înoată în mare și dormi sub cerul înstelat al muntelui! Trăiește și fii fericit pentru că ceea ce e în jurul tău există! Tot ce a fost nu se va mai întoarce niciodată, iar tot ceea ce va fi se întâmplă acum. Precum fiecare început are un sfârșit, la fel fiecare răsărit ajunge să se sfârșească într-un apus. Trăiește prezentul înainte de venirea apusului.
Nicole Sere: Timpul cercului
departe într-un sit arheologic s-a descoperit
o roată îmbătrânită care îmbrățișa vasul alb al zeiței.
Poetul făurește pe roata de timp:
muza și poezia -
ca ultime cupe de platină-n cer!
Frumoasa amforă era doar o erezie de ivoriu și de dragoste,
ițită din coasta ta, poete!
Ea adăpostea un pergament rar,
o taină uitată de omenire în copilăria grotei.
Poetul nerăbdător să descifreze pergamentul
(îndrăgostit fiind până peste cap de arheologie)
dintr-o neglijență a distrus delicata amforă -
iar documentul redactat în sanscrită
povestea plânsul Uraniei de lut
prin foșnetele efemere din timpul cercului.
Iar muza s-a întors pe roata lui Cloșca
amânând nunta argilei verzi
până dincolo de cerul mâinelui...
și de duminică scrie poezie cu cerneluri de sânge
spunând trist... taina albastrului
prin frângerea clipei din pământul lui ieri!
Lidia Popa: Versuri...
Attraverso gli occhi della mia musa
Postare prezentată
Teodor Dume: De ce, tată?...
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Top 10
-
" Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.” 1 . Pentru un scriitor, d...
-
Scrijelesc pe coaja de nucă poemul în care mă refugiez. Dup-amiezile ploioase scot din matcă răul. Apele spală de umbre piatra cubică a ...
-
Rodica Lazăr, acesta fiind numele ei de la starea civilă, s-a născut la 17 iulie 1970, în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, într-o fam...
-
suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pi...
-
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu,Botoşani) : A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de c...
-
34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume ...
-
Luceafăr și zeu și om și apă și codru, și mare, și floare și gând, și vis, și durere, și-mpăcare E lacul, e luna, pădurea și-o stea lumino...
-
Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt...
-
Și, ți-am zis, iubito, din două puteri de cearcăn rămâne una, din două puteri de viață rămâne una... din două puteri de moarte... rămân...