Am terminat de citit ambele cărți ale poetului Teodor Dume, încă de acum câteva zile!
Este vorba despre: ,,Ferestre spre marginea lumii” și ,,Moartea din vis”, două cărți care m-au învăluit, prin frumosul care mustește în sufletul acestui creator de calibru, determinându-mă să analizez în amănunt, dacă am dreptul și posibilitatea de a face o recenzie.
Nu am făcut niciodată o recenzie la o carte de poezii și acest aspect, este criteriul care m-a încetinit să scriu câteva rânduri, nedorind să știrbesc nimic din uimitoarele recenzii scrise de cunoscători și critici literari, la cele două volume.
Voi face o recenzie a sufletului meu și atât...
Poetul Teodor Dume, m-a surprins prin simplitatea afectivă dăruită fiecărei poezii și titlu evocat, dar și prin amplitudinea trăirilor interioare, pe care ni le oferă nouă, cititorilor, cu fiecare vers personalizat prin propriile meditații. Domnul Dume, are un stil unic de abordare a fiecărei poezii în parte, reprezentat printr-un tipar propriu de evaluare și de
constatare a propriilor sentimente, coroborate cu visurile și dorințele fiecărui om de a-și ocoli cât mai discret, clipa Morții și pașii care-l duc până la Ea.
Tuturor ne este frică de sosirea acestui moment și cu toate acestea, descoperim în poezia dumnealui, sclipirile omului împăcat cu destinul și inevitabilul.
Pentru poet, persoanele dragi plecate prea devreme într-o altă lume, decât cea unde el încă-și urmează calea vieții, reprezintă incertitudinile și propriile lui rădăcini înfipte adânc în propria conștiință, care au încercat să-l clatine odată cu pierderea mamei, sau tatălui drag. Poate acele rădăcini s-au desprins din solul trupului unde erau înfipte și pentru propria persoană...Nu știu multe lucruri despre domnul Dume...
Un om care scrie cu sufletul așezându-și în palmele cititorului toate trăirile. Se poate să fi avut o întâlnire cu Dumnezeu în trecut, sau într-o altă viață.
Nu știu de ce cred asta... Sunt sigură însă că toate versurile care i s-au creionat în inimă și au fost expuse ulterior în cele două cărți, pot avea un impact enorm asupra cititorului dornic de cunoaștere, dornic de a descifra tainele Vieții și ale Morții. Bun cunoscător al sufletului și minții Omului, o persoană meditativă și cu simț filozofic, Teodor Dume ne deschide ferestrele către marginea lumii, atunci când găsește o poartă închisă. Cu siguranță, nu se va da niciodată bătut în fața sorții, trăindu-și fiecare moment existențial ca și cum ar fi ultima clipă, cu o intensitate emoțională admirabilă, demnă de un adevărat cunoscător al vieții, dar mai ales, mereu în căutarea și descifrarea condiției umane.
Vă felicit pentru frumosul dăruit și vă mulțumesc iarăși.
Mult succes pe mai departe!
