I am older by a few seasons,
not sure how many may have passed
or how many are still left
my hair is grey
and
my eyes glassy
I like the way I am with
shoulders together and
my neck a prop
under the sky
only my trousers are now too small
and
my gaze like a ray
no matter
I survey the seasons which
lived inside my flesh and
are now waning…
I can no longer remember them
even though I set one aside
for when no one will understand anything anymore
but who knows…
today I learned to make myself a coffee
and to call after my grandson
I also have a few memories
maybe one day I will feel
a lot better
my wounds will flow like the absent blood
in the lateness of the night, I will
curl up until I fall asleep
and during all this time someone
will build me a house without stairs
with a single-window which
will open
towards the sunset…
about all these things
I spoke with God
and yet
I cannot part from all of you
__________________
Casa fără trepte - Teodor Dume
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu ştiu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
şi
ochii sticlaţi
îmi place aşa cum sunt cu
umerii apropiaţi şi
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
şi
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea şi
acum se duc...
nu pot să le mai ţin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înţelege nimic
dar cine ştie...
azi am învăţat să-mi fac o cafea
şi să îmi strig nepotul
mai am şi câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
şi-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
şi totuşi
nu mă pot desprinde de voi
____________________
(from the volume Testament - 400 Years of Romanian Poetry - Daniel Ionita - with Daniel Reynaud, Adriana Paul & Eva Foster - Minerva Publishing, 2019)
