(Notă biografică și poem, de Gheorghe APETROAE, Sibiu)
AVRAM IANCU, de naționalitate română, cetățenie austriacă și religie ortodoxă, s-a născut în anul 1824 în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, în satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România, într-o familie de țărani de moți înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu a fost Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea, fratele lui HOREA și bunicul lui Avram IANCU. Preotul Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, dintre care unul dintre copii, ALISANDRU a fost tatăl viitorului erou pașoptist român, Avram IANCU. Primii ani de scoală, Avram Iancu i-a urmat la Vidra şi Câmpeni, clasele elementare la Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar cursul superior şi Facultatea de Drept la Cluj. A terminat cu eminență Facultatea de Drept, în anul 1845 și s-a pregătit în meseria de avocat, a cărei atestare a primit-o în anul 1848. A fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist care în preajma izbucnirii revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii românesti transilvanene care lupta pentru emancipare socială şi naţională. Iubirea faţă de neam şi ţară, îl fac să-şi exprime dezacordul fată de moţiunea votată la 15 martie 1848, la Budapesta, care era potrivnică poporului român majoritar din Transilvania şi care prevedea unirea forţată a acestei provincii cu Ungaria. Militant pentru desfiinţarea iobăgiei din Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor naţionale ale românilor s-a implicat în activitatea politică și militară în anii 1848-1849 și a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.
A fost unul dintre initiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15 – 17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848 și conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.
A decedat la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara, România și a fost îngropat în cimitirul de la Țebea, potrivit dorinței sale, lângă gorunul lui Horea.
În urma uneia din manifestările culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea, și la care am participat, pe locul unde tribunul Avram Iancu odihnește sub gorunul bătrân al lui Horea, străjuit de tunul libertății, într-o permanentă veghe la neam și la țară, sub impresia acestui eveniment cultural și impresionat de spiritul său patriotic, am încercat să-l imortalizez în poemul:
”DORUL DE IANCUL”
versuri, versuri, versuri,
răsar la Ţebea moţii …
Îşi leapădă calvarul
şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare Iancul
în retrezire cerul
cu Vidra în cunună
şi Apusenii brâu …
Sfânt, magul libertăţii
şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre astre
mai falnic, mai august …
Durerea să le-o curme,
El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea,
sub roata altei lumi …
Furtuni să le înfrunte,
El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea
cu freamătul român !
Din Mureş le cuvântă,
din Arieş le cântă
pe undele soboare
de harfe îngereşti …
Că-s ocrotiţi de Thetis,
mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa
şi malul stâng în Nistrul,
o mamă, România,
i-a botezat şi-n Jii...
La Ţebea-nalt gorunul,
le stăruie zenitul !
În templul Judecăţii,
din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul,
îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul, şi,
împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba,
va străluci Crai Nou! …
Înconjurat seraphic
pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer,
în munţi şi-n fii …
Să le aline dorul,
El le-mplineşte visul …
Se creşte-n cer gorunul
şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul
iubit de Dumnezeu...!
